N-a fost un blat meciul dintre FCM Bacau si Steaua, incheiat cu 2-0 pentru campioni. „Poate va prind ca scrieti invers”, i-a avertizat Gigi Becali pe „prietenii” sai ziaristi din Bucuresti. A fost evident pentru oricine ca galben-albastrii si-ar fi dorit mai mult decat orice un gol. Dobos s-a dat de ceasul mortii atunci cand a ratat, la fel ca Verdes sau Gheorghiu. Un gol – nu mai vorbim de o victorie contra Stelei – le-ar fi adus tuturor notorietatea si, poate, posibilitatea sa se salveze de pe corabia care se scufunda in B. Iar asta pentru ca bacauanii ar fi repetat dupa 13 ani o performanta in conditii apropiate. Atunci au invins in deplasare Dinamo, rapindu-i titlul acum ar fi facut-o victima pe Steaua, marea echipa europeana a Romaniei si principala favorita la locul 1. Iar cele 3 puncte contau si pentru ca ar fi scazut pasivul formatiei pentru Divizia B. Steaua, la randul ei, a demonstrat la fel ca in 2005 ca are resurse sa castige campionatul, atunci cand toata lumea ii canta prohodul. Pentru bucuresteni, victoria era imperios necesara, dar si-au respectat blazonul si nu au dat nici o clipa impresia ca asteapta favorurile lanternei rosii.
Chiar daca victoria era importanta pentru ambele formatii, duritatile pe teren au fost extrem de rare. La putinele ocazii cand s-ar fi impus cartonasul galben, arbitrul Vasile Bratu a avut intelepciunea sa inchida ochii si sa astepte ca asperitatile sa se aplaneze de la sine, cum s-a si intamplat. Pe de o parte, bacauanii i-au respectat pe stelisti, unii dintre ei avand in plus meciuri internationale de disputat in urmatoarele saptamani. Pe de alta parte, bucurestenii nu i-au privit de sus pe galben-albastri, nu i-au provocat prin aroganta. Ne-am dori ca toate partidele Diviziei A sa se desfasoare in acest spirit. In sport, lupta, in sine, este mai importanta decat rezultatul ei.
Este lupta, nu razboi.Scris de Peter Kelmann
