„Avem nevoie de fotbal în Bacău?” este o întrebare care își găsește atât răspunsuri pro, cât și contra.
Ok, or fi mai multe contra, de ce să nu o recunoaștem? Nu punem fotbalul nici înaintea finalizării spitalului, nici a asfaltării străzilor și nici a amenajării parcărilor.
Dar cine și-a făcut o obișnuință din a merge pe stadion încă de când Bacăul avea echipă în Liga I, resimte absența fotbalului de calitate aproape la fel de mult ca și lipsa locurilor de parcare.
Pentru unii- puțini, ce-i drept- dispariția fotbalului de un anumit nivel a echivalat cu dispariția unor avantaje de ordin financiar. Exemple ar fi mai multe. Mă rezum la unul singur. E o poveste de la finalul lui februarie 2009.
În săptămâna premergătoare returului de campionat- FCM Bacău se afla în Liga a II-a și urma să joace un meci foarte important acasă, cu Suceava, o contracandidată la retrogradare- conducerea „galben-albaștrilor” a ținut să aibă o întrevedere cu șefii galeriei.
În fața președintelui FCM Bacău, Relu Damian și a antrenorului Ghiță Poenaru s-a prezentat liderul „Taurilor Furioși”, Robert zis Olandezul.
„Vă ajutăm cu materialele de care aveți nevoie la galerie- tobe, torțe, pânză pentru steaguri- cu autocar pentru deplasări și, eventual cu câte o navetă de bere după meciuri. Îți spun însă din capul locului că bani nu-ți dau pe mână”, a fost mesajul președintelui Damian.
„Olandezul a făcut stânga-mprejur și a început să-și sune oamenii din galerie: „Ăștia nu vor să ne ajute cu nimic. Au zis că n-au nevoie de galerie. Sâmbătă îi lăsăm cu buza umflată și plecăm la Suceava, cu băieții de la handbal. Ne pune Stavarache autocar la dispoziție”.
Sâmbătă, la meciul de fotbal FCM- Cetate Suceava, încheiat cu scorul de 1-0, sectorul galeriei băcăuane era ocupat de un singur om: sărmanul Ceaușescu. Restul fanilor se aflau la Suceava. Pentru handbal. Așa cum spuneam, nu toată lumea are nevoie de fotbal în Bacău.
