Componenții primelor două generații de absolvenți ai Liceului cu Program Sportiv din Bacău s-au reunit după mai bine de patru decenii
Din nou la școală. În băncile liceului. Ca acum mai bine de 40 de ani. Părul a albit și, în cele mai multe dintre cazuri, s-a rărit, ridurile s-au înmulțit, vocile au devenit ceva mai groase, iar auzul mai firav.
Doar emoțiile au rămas la fel. La fel de mari. Sau poate chiar și mai mari. Vineri, în prima zi de toamnă, clopoțelul a sunat din nou pentru abslovenții primelor două generații de absolvenți ai Liceului cu Program Sportiv din Bacău. Înființată în 1969, la inițiativa lui Constantin Anghelache, instituția-pionier a României s-a numit inițial Liceul de Fotbal Bacău și l-a avut ca prim director pe Ioan Onucu Rus. Nici Constantin Anghelache și nici Onucu Rus nu mai sunt astăzi printre noi. Profesorul Anghelache s-a stins în septembrie 2015, în timp ce profesorul Rus a părăsit această lume la finalul verii.
Amintirea ambilor a fost evocată însă cu dragoste și recunoștiință la reunirea de vineri, care a readus laolaltă absolvenții generației 1974, dar și trei reprezentanți ai generației 1973- primele ale Liceului. Rând pe rând, s-au ridicat în picioare, Vasile Anghel, Vasile Chiriac, Neculai Olaru, Eduard Melnic, Marian Nicolau, Marcel Stere, Basile Nae, Vasile Gârbea, Constantin Florian, Cornel Elisei, Jean Lovin și Neculai Iacob (toți din promoția 1974), Gheorghe Chivorchian, Emil Nistreanu și Dumitru Constantin (absolvenți în 1973).
În fața lor s-au aflat profesorii de ieri, Maria Ene, Ana Verdeș, Aurora Pușcașu și Mihai Macri, dar și directorul de azi al Liceului, Dragoș Furdu, care a mărturisit că se simte copleșit de întâlnire: „Este suficient să spun că eu m-am născut în 1973. Mă bucur să vă pot cunoaște; dumneavoastră sunteți una dintre cele mai onorante cărți de vizită ale liceului nostru”. Înainte de a striga catalogul, ca acum mai bine de 40 de ani, diriginta Maria Ene a ridicat, profesoral, un deget: „Unii dintre dumneavoastră au condus județul, alții Federația Română de Fotbal, alții cluburi de fotbal sau diferite instituții.
Pe scurt, ați onorat școala, ați onorat viața, ne-ați onorat pe noi”. Rând pe rând, elevii de ieri s-au ridicat în picioare, spunându-și pe scurt, povestea de viață. În aproape toate cazurile, activitatea fotbalistică s-a împletit sau a fost urmată de o carieră profesională de succes. Cornel Elisei a evocat cele aproape 300 de meciuri jucate în Divizia A, Vasile Chiriac a povestit cum a înființat Compania Joe în timp ce Vasile Nae a punctat reperele unei cariere de vis în domeniul petrolifer care s-a întins de la Seul până în Texas, trecând prin Qatar și Africa.
Constantin Florian și-a amintit cum, elev fiind în clasa a VIII-a la Baia Mare, a citit anunțul din „Sportul popular” referitor la concursul de admitere organizat de Liceul de Fotbal din Bacău, iar Gheorghe Chivorchian a ținut să precizeze că „fără ajutorul familiei și al colectivului profesoral de la Liceul de Fotbal, în frunte cu domnul Constantin Anghelache, care mi-a fost ca un al doilea tată, nu aș fi realizat ceea ce am realizat în viață”. Vasile Gârbea, care are o viață de roman (de la firma „Agapia Turist” la echipa Cetatea Târgu-Neamț, de la milioanele de euro dispărute peste noapte la un restart financiar în Franța) a recurs la poezia lui Minulescu pentru a-și completa auto-portetul: ”Nu sunt ce par a fi/ Nu sunt/ Nimic din ce-aș fi vrut să fiu/ Dar fiindcă m-am născut fără să știu/ Sau prea curând/ Sau prea târziu/ M-am resemnat ca orice bun creștin/ Și n-am rămas.. decât cel care sunt”.
Unul dintre cei mai buni jucători ai Campionatului Mondial Școlar din Franța ’73, competiție câștigată de Liceul de Fotbal din Bacău, Emil Nistreanu a avut ultimul cuvânt: „Îmi amintesc două dintre profețiile făcute, chiar în această clasă, de profesorul Constantin Anghelache. Ambele s-au împlinit. Prima făcea referire la viitorul nostru: «Veți deveni: medici, avocați, ingineri, profesori, muncitori. Și bețivi”. A doua vorbea despre fotbal: «Într-o bună zi, fotbalul nu va mai fi privit ca un joc golănesc, ci ca o meserie»”.
La anul, clopoțelul va suna din nou. Pentru o nouă reuniune 1973+1974.
