Fondurile europene si jaful de „acasa”

Dupa minciunile stratosferice lansate in campania electorala, privind atragerea de fonduri europene in cuantum de sute de milioane euro, pe Romeo Stavarache il paste un naufragiu de proportii nebanuite. Cel mai banos proiect derulat in municipiul Bacau – retehnologizarea sistemului public de termoficare (SACET) – este pe punctul de a esua, multumita unor intelegeri subterane care au umplut de bani europeni, in mod nelegal si netransparent, firmele de casa ale edilului sef. Prin intermediul unor proceduri fara seaman in UE (i.e. – negocieri fara anunt de participare), primarul „european” al Bacaului a dirijat – cu buna stiinta – peste 1,5 milioane lei catre consortiul de firme condus de Branpis si Segama care se ocupa cu modernizarea unor puncte termice (PT).
Despre aceste doua societati, embleme ale jafului public petrecut – incepând cu 2004 – in municipiul Bacau am mai scris, fara insa ca institutiile abilitate ale statului sa faca ceva. Iata ca acestea – institutiile – au inceput sa miste pe ici, pe colo si au descoperit, in urma unor controale derulate in intervalul 2011-2012, ca edilul zis „european” al Bacaului prezinta „apucaturi” curat balcanice in materie de administrare a banului public (pentru curiosi, fondurile UE sunt tot bani publici).
Controalele efectuate de Autoritatea de Audit a Curtii de Conturi, precum si de Autoritatea de Management POS Mediu au evidentiat un morman de nereguli in ceea ce priveste gestionarea etapei „pilot” a programului de retehnologizare a SACET. In septembrie 2009, la licitatie au fost scoase doar 5 PT-uri si retelele termice aferente. In 2012, sunt scoase la licitatie 25. Primaria se apara, invocând argumente infantile, nedemne de o institutie de un asemenea calibru: edilii spun ca ba un stâlp electric, ba un nebulos echipament RomTelecom le-au fost potrivnice si i-au determinat sa apeleze la incredintarea de lucrari suplimentare, fara licitatie. Avem vreun motiv sa-i credem pe cuvânt?