interviu cu Paul Sandru, cultivator de flori din Oituz
– Domnule Paul Sandru, mi-a vorbit primarul comunei, Ion Osolos, de fratii Sandru, de cei patru frati care sunt vestiti pe Valea Oituzului, dar si judet si in tara, ca mari cultivatori de flori. Am ramas surprins, de unde pâna unde flori la Oituz. Care este povestea florilor, povestea fratilor Sandru?
– In primul rând este vorba de traditie. Totul a inceput cu multi ani in urma, de prin anii ‘80. Parintii nostri au inceput cu zarzavaturi, mergeau bine, vindeam in piata cantitati mari. Lânga noi, la o alta masa, o doamna vindea flori, mai ales lalele. L-a intrebat pe tata daca nu vrea sa cultive flori, el a zis ca da, ne-a promis ca ne ajuta. Am mers la Tg. Ocna, ea dorea sa lichideze, pleca la Bucuresti, am scos vreo saptamâna bulbi, si in loc de bani, ne-a dat bulbi in chirie, in fiecare am ii trimiteam banii, iar dupa cinci ani a zis ca ramân definitiv ai nostri. Erau zambile, narcise, lalele. Asa am inceput, câte un pic, câte un pic, cel mai bine mergeau lalelele, produceam 40.000 de fire. Parintii au invatat, au muncit, stateau zile si luni pe câmp, in piata. Dupa aceea am inceput si noi, copiii, eu m-am insurat si am continuat cu sotia, la inceput pe Vale, apoi am vândut casa si, in 1999, am luat-o aici de la zero. Am cumparat terenul de la mai multi proprietari, de la 11, fiecare a avut suprafete mici. Acum am aproape 7000 de metri patrati(mp) de sere si solarii. La fel au facut si fratii mei, Valeru, Boby si sora Clara. Este o intreaga stiinta a cultivarii florilor, mai ales daca vrei sa faci si o afacere.
-In al doilea rând…
– In al doilea si al treilea rând este vorba de pasiune si de munca.
– Dar când incepe efectiv munca?
– Este o munca continua, flux ca la fabrica. Se termina in iunie toate platele de primavara si incepem cu florile de vara si toamna. Acum, de exemplu, am muscate curgatoare, muscate zonale, garofite, craite, petunii, diplagenia. Toate sunt la ghiveci. La fir produc frezia, insa i-a trecut timpul, acum scoatem bulbii din pamânt, ii curatam, ii spalam, ii punem la uscat si in septembrie ii plantam din nou. In iunie urmeaza ciclamen, sus, in solar pun frezii, zambile, primula. Acum pregatim muscata zonala pentru piata, ea a fost pusa in ghiveci in septembrie anul trecut si abia acum, dupa sapte luni, o scoatem la vânzare. Trebuie pamânt de calitate, pentru fiecare floare alta compozitie, apa, am reusit si am cumparat instalatie de udare prin picurare pentru 2500 mp, elimina foarte multa munca manuala, caldura, la fel, in functie de tehnologie, una vrea mai multa, alta mai putina, trebuie sa dozam dupa cum doreste planta. Nu ai o clipa libera, de dimineata pâna seara stam lânga ele. Florile sunt foarte pretentioase, au, mai ales in ultimul timp, multe boli, pe care, daca nu le tratezi la timp, risti sa pierzi tot.
Florile au nevoie de multa dragoste
– Aici sunt suprafete si cantitati mari, plus cât mai au fratii dumneavoastra, am inteles ca mai sunt câtiva florari in comuna, unde le desfaceti, unde este piata?
– Lucram de multi ani, fiecare are clientii lui, florarii, societati comerciale, distribuitori, hoteluri, persoane fizice, primavara se cauta flori de curte, agatatoare, de ornament, pe balcoane. Nu merg in piata, vin clientii aici, acasa, anunta din timp, fac comanda iar noi le pregatim. 60 la suta din productia mea merge la clienti din zona, Onesti, Tg. Ocna, Moinesti, Comanesti, Slanic, Bacau, iar o parte la Târgoviste, Brasov, Vaslui. Noi nu vindem la piata, numai en gros.
– Vorbeati de caldura, de protejare…
– Am o centrala mare, care foloseste lemne, la –10 grade, o incarc la 10 ore.
– Si ceilalti frati mi-au spus ca au renuntat la garoafe, este, totusi, o floare foarte cautata. Care este explicatia?
– Se cauta, se vinde, insa nu ne scoatem cheltuielile la preturile de pe piata. Piata este acaparata de florile din import, care au preturi mai mici. Pentru a cultiva flori, pentru a face din aceasta o afacere, cum este a noastra, esti obligat sa inveti sa gândesti economic, sa cunosti piata, piata de flori, de pamânt, de tratamente, sa stii cererea, perioadele de plantare, când si cu ce tratezi fiecare floare. Nu mai poti lucra dupa ureche, sunt multi bani investiti, ai clienti, cum v-am spus, concurenta este foarte mare. Pe lânga managementul acestei afaceri, foarte important este sa cunosti fiecare floare, sa stii ce-i trebuie, când si cât, dar cea mai importanta este experienta, practica: faci si vezi. Si mai este un secret: pe lânga tehnologie floarea are nevoie de multa dragoste, daca nu esti pasionat, nu iubesti florile si o privesti doar ca pe o afacere, nu poti reusi. Eu am stat departe de flori doar un an, am lucrat pe un santier, insa am revenit rapid la vechea pasiune.
– Domnule Sandru, dincolo de pasiune, de dragostea pentru flori, care sunt importante cum spuneti, este aceasta afacere rentabila?
– Da, acum este rentabila, insa se aude ca vor fi timpuri mai grele, o sa vedem. Ne facem periodic calculele, atât am investit, atât am câstigat, scadem si alte cheltuieli, curent, lemne, impozite, transport, dar câte cheltuieli nu sunt, plus munca noastra, mai apelam, când este perioada de vârf, la vecini, la rude sa ne mai ajute trei – patru zile. In rest, eu, sotia mea Iuliana, fiica noastra Sandra Paula, care acum este studenta. De mare ajutor este si baiatul, Eduard Antonio, are doar noua ani, insa ii place foarte mult, intreaba, se preocupa, lucreaza. Am mare incredere in el. Sunt ani mai buni, sunt mai slabi, cum a fost 2012. Stiti ca preturile, in 2014, sunt mai mici, la unele flori, ca in 2011? Acum patru ani vindeam un ghiveci de muscate cu 20 de lei, acum il dau cu 16 lei. Am redus din cauza pietei, iar eu nu pot sta cu florile in solar, când i-a venit timpul, trebuie sa le vând, trebuie sa pun alte flori in acel spatiu.
Nu ne este teama de olandezi
– Concediu când aveti?
– Mai plec vara, când este mai putin de lucru, ramân crizantemele in câmp, la ghiveci, ciclamenul este in august. Iulie – august avem o perioada de respiro. Merg si in alte tari sa vad, sa ma informez de piata, de tehnologii, am fost in Ungaria, in Austria, in Germania.
– In Olanda? Este tara lalelelor, acolo este bursa de flori.
– N-am fost in Olanda, dar am sa va spun un lucru. A fost la noi o delegatie din Danemarca, era anotimpul in plin, era peste tot o mare flori la maturitate. Stiti ce au zis? La florile pe care le avem, la calitatea lor, nu trebuie sa ne fie frica de Olanda. Eu sunt membru al Asociatiei Nationale a Producatorilor de Plante si Flori din România, particip la activitatile organizate, simpozioane, schimburi de experienta, de informare, la care participa producatori din tara, dar si din strainatate, din Olanda, Germania, Austria, stabilim legaturi, contacte. In aceasta piata, ca este o imensa piata europeana si mondiala, este important sa fii la curent cu tot ce se intâmpla, cu nivelul preturilor, cu noi tehnologii.
– Exista un sprijin din partea ministerului, al Guvernului, pentru producatorii de flori si alte plante?
– Nu. S-au discutat la asociatie aceste probleme, insa au fost producatori care au apelat la fonduri europene, la cele guvernamentale si s-au lecuit: mai bine fara, decât sa intri in acel hatis al birocratiei. Au fost situatii când producatorii de flori au platit dublu sau triplu fata de cât au luat. Va dati seama ce inseamna pentru un producator un an prost si sa aiba si credite, rate? Inseamna faliment, distrugerea unor familii. Statul iti da pe o parte si iti ia pe cinci. Tot ce vedeti aici, solarii, centrala termica, flori, instalatii de udare, dotarea din solarii, din câmp, sunt facute in timp, cu banii familiei, cu bani din munca noastra. Am vândut o floare, am luat 15 lei, 10-12 i-am investit. Eu sunt multumit, mândru de ce am relizat. Incet, pas cu pas. Multumesc parintilor, care m-au ajutat, incurajat, invatat, sa iubesc florile, sa le cultiv. Multumesc si fratilor mei, surorii, suntem o familie, o mare familie de producatori de flori, aici, in Oituz. Este o afacere de familie, nu ne-am propus sa ne imbogatim. Toti avem copii de crescut, unii sunt deja mari, elevi, studenti, ati auzit, o parte vor sa continue munca parintilor, vor sa mearga la o facultate de profil si sunt convins ca vor imbratisa aceasta indeletnicire, pentru a o duce mai departe.
Boby Sandru si Luminita: “Avem satisfactia muncii noastre”
“Eu sunt cel mai mic dintre frati, am invatat sa cultiv, sa ma ocup de flori de la parinti si de la fratii mei. Pentru mine nu este o meserie, este o pasiune, daca nu pui suflet, daca nu acoperi florile cu dragoste, nu faci nimic. Au mai incercat si altii in zona, insa au crezut ca se pot imbogati peste noapte si nu au reusit. Florile sunt cele mai gingase plante, sunt ca niste copii, au nevoie de apa, de sol bun, de tratamente, dar si de multa dragoste. Am vazut asta la parintii mei, care au fost pionieri in cultivarea florilor in Oituz. Am 7000 de mp, am investit foarte mult din bani proprii, ne-am ajutat intre noi, nu am apelat la credite. Am clientii mei, in judet si in tara. Sigur ca a devenit, in timp, si o afacere, am invatat, am citit foarte mult si acum, impreuna cu sotia Luminita si fiica noastra Georgiana Lavinia, eleva la “Gr. Moisil” din Onesti, avem satisfactia muncii noastre, insa cu mari eforturi. Cel mai mult imi plac Craciunitele si Petuniile, sunt preferatele mele. Aceasta pasiune o are si Lavinia, care se pregateste sa urmeze horticultura, sa duca mai departe ceea ce am inceput noi. ”
Oprea Gheorghe si Clara (fosta Sandru): “Florile au nevoie de iubire si de dragoste”
“Am inceput dintr-o necesitate, am lucrat multi ani in comert, nu a mai mers si ne-am apucat, la fel ca si fratii mei de cultivarea florilor. Aveam ceva experienta, parintii nostri, Gheorghe Sandru, care are acum 81 de ani, si mama Tereza, 73 de ani, s-au ocupat de legumicultura, dupa aceea de flori, gladiole, garoafe, le vindeau la fir. In timp, a devenit o pasiune, in fiecare zi inveti ceva nou, am reusit, am mai dat si gres, am platit, dar mergem inainte. Va dati seama, avem 5000 de mp, 500 mp de sere, trei solare, cultura de crizanteme in câmp. Florile mele preferate sunt muscatele zonale, stiti florile acele din geamurile bunicilor, dar si petuniile. Noi suntem multumiti de munca noastra, este, de ce sa nu o spunem si o satisfactie materiala. Sper ca tot ce avem aici, toata munca, sa fie dusa mai departe de fiicele noastre, Madalina, care este in Bucuresti, dar vrea sa o ajutam sa-si cumpere teren, sa se apuce de cultivat flori, iar Georgiana este inca la liceu, lucreaza, atât cât ii permite timpul, cu noi. Trebuie sa stiti, sa stie lumea, fara iubire si dragoste, nu te poti apuca de o asemenea treaba, floarea este regina plantelor, ea porunceste, dar si daruieste supusilor credinciosi.”
Sandru Valeru si Gabriela: “Este o munca teribila, dar frumoasa”
“Noi ne-am apucat de cultivat flori mai târziu, nu am avut teren, a trebuit sa cumparam in Tarna, ne-am adus curent electric, apa, am investit in solarii. Fata de ceilalti frati, noi avem o suprafata mai mica. Incet, incet, cu munca si bani, numai anul trecut am construit doua solarii noi, ne-am asezat, avem piata noastra. Stiam de la soacra mea multe lucruri despre flori, de fapt toti am invatat de la parintii sotului, ei au plantat legume, apoi flori. Sotul a avut serviciu, eu am facut cum am putut singura. Acum lucram toti, ne ajuta si baiatul cel mai mic, Catalin, cel mai mare, Tiberiu, are alta pasiune, se ocupa de albine. Noi inca nu vindem en gros, afacerea este mai mica, ducem la piata din Onesti, la Tg. Secuiesc, Sf. Gheorghe. Avem crizanteme albe, pansele, nasturei, kolanchoe, petunii, salvie, begonii, verbina, gazania, impaties, iarna pregatin freziile, primula, cineraria, flori foarte frumoase, cautate pe piata. Este o munca teribila, dar ai si satisfactii.”
“Florile pentru mine reprezinta o afacere dar parca incet incet, se transforma si in pasiune.
Da, sunt sigur ca as putea sa preiau afacerea, mai mult as putea sa o aduc la un nivel mai mare.
Nu am o floare preferata, pentru ca eu le privesc diferit fata de cineva care are flori in balcon. Nu imi permit sa am grija de una mai mult decât alta.
Catalin Sandru – 24 de ani
