În Evanghelia duminicii a cincea din Postul mare Domnul Iisus Hristos prevestește Moartea și Învierea Sa. El îi pregătește pe ucenici pentru Sfintele Sale Pătimiri, pricinuite de păcatele și de răutatea oamenilor. Vedem în comportamentul ucenicilor firea noastră omenească, cu slăbiciunile ei, cu limitările și cu ispitele care vin asupra noastră.
Mântuitorul nu desparte suferințele Sale și moartea Sa de Învierea Sa.
Ne arată că, doar prin asumarea Crucii, a suferinței, ajungem la Înviere, iar puterea Învierii se află ascunsă în taina Crucii.
Dialogul cu Apostolii ne arată că nu cunoașterea personală a lui Iisus aduce cuiva slavă sau onoare, ci smerenia și vrednicia faptelor bune pe care le împlinim. Dumnezeu nu face favoruri celor egoiști și mândri, ci dăruiește Har celor smeriți și ostenitori pentru binele aproapelui. Evanghelia ilustrează că și ucenicii lui Iisus au fost ispitiți, ca mulți oameni, de patima mândriei, a întâietății, deoarece încă nu trecuseră prin suferințe și nici nu primiseră Duhul Sfânt care îl luminează și îndumnezeiește pe om.
Evanghelia arată că Iisus nu a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-și dea sufletul răscumpărare pentru mulți. De remarcat faptul că Domnul Iisus Hristos nu a zis „pentru toți” , ci “pentru mulți”. Desigur, El a murit pentru întreaga umanitate, însă nu toți vor crede în numele Lui, vor împlini poruncile Lui și își vor mântui sufletele.
Din Evanghelie învățăm că și noi putem fi ispitiți de dorința de întâietate, de pretenția de a fi mai apreciați decât ceilalți . Această dorința egoistă trezește invidia și mania, slăbește armonia sau pacea dintre oameni și diminuează bucuria comuniunii frățești. Domnul Iisus ne învață că iubirea jertfelnică față de oameni și ajutorarea dezinteresată constituie calea care duce la unirea omului cu Dumnezeu, la bucuria înțelegerii și armoniei în comunitatea în care trăim. Prin urmare, adevărata onoare sau demnitate provine din calitatea cuiva de slujitor smerit și ajutător milostiv al semenilor săi, indiferent de mărimea funcției pe care o are în societate.
Evanghelia ne cheamă să trăim în Duhul lui Hristos care aduce pace și bucurie, nu în duh lumesc care provoacă teamă și frică. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să respingem ispitele, să postim, să ne mărturisim păcatele, să ne împăcăm cu cei pe care i-am supărat și, prin milostenie și fapte de ajutorare a celor bolnavi și singuri, să ne întâlnim, prin Împărtășanie cu Hristos Domnul pe care Îl mărturisim și Îl iubim.
Pr. Radu Grigoraș
