26 noiembrie 2024

Festivalul-Concurs Național de Creație Literară Avangarda XXII

Două teme majore au fost dezbătute la recentele manifestări ale celei de a XIX-a ediție a Festivalul-Concurs Național de Creație Literară „Avangarda XXII’’, organizat în Bacău în locația „Balta Albastră”, la Biserica Precista și la centrul de Cultură „G. Apostu”. Acestea sunt „Destinul scriitorului în prezentul confiscat de mass-media și de publicitate” și „Ecumenismul – erezie sau mântuire?”, moderator, poetul Victor Munteanu.

 



Festivalul a debutat, cu medalionul literar Adrian Dinu Rachieru, prezentat de scriitoarea timișoreancă Maria Nițu. „O caracteristică a întregii opere a lui Adrian Dinu Rachieru – a spus vorbitoarea – este contextualizarea psihosocială a textelor. Nu se deosebește de confrații săi critici literari. Are o viziune proprie de a încadra, de a contextualiza fiecare operă în acest context sociologic. Textualiștii despărțeau opera de text. El ține cont că omul este o ființă biopsihosocială și religioasă și la fel e și creatorul. Latura sa umană e deosebită, pentru că nu are alura criticului cu ștaif, scorțoasă, academică. Este deschis la toți, prietenos, sociabil.”

 

„Destinul scriitorului în prezentul confiscat de mass-media și de publicitate“

 

Intervențiile la dezbaterea pe această temă au fost ale scriitorilor Adrian Dinu Rachieru, Cassian Maria Spiridon, Ștefan Mitroi, Iacob Florea, Firiță Carp, Alexandru Ovidiu Vintilă și Isabel Vintilă.

Cea mai exactă descriere a fenomenului a făcut-o chiar Adrian Dinu Rachieru. „E veche constatarea (și ea s-a acutizat în anii din urmă) – a spus scriitorul – că lumea a căzut în mâinile mass-media. Societatea, planetarizată, este victima totalitarismului media.”

Iată, însă, și aserțiunile celorlalți vorbitori:

Maria Nițu medalion literar A. D. Rachieru, Balta Albastră

Cassian Maria Spiridon – Trăim, din păcate, sub teroarea mass-media, a informației inutile prin care suntem manipulați, pentru că această informație este 99,99% minciună. Ni se comunică ce vor ei. În perioada de pandemie s-a creat o teroare prin intermediul mass-media-ei, iar acum prin îndemnurile de a face economie la curentul electric, deși România este cu 40% sub media de consum europeană. Suntem presați mediatic..

 

Ștefan Mitroi – Destinul scriitorului român este precar, chiar spre dezastruos, dar cred că nu din cauza mass-media-ei și nici măcar a publicității, pentru că însuși destinul mass-media-ei este precar. Dacă ne referim la partea de presă scrisă, aceasta aproape că nu mai există. Există într-o măsură mult mai mică decât există cartea. Destinul scriitorului este legat de destinul cărții. Însă destinul cărții este și el trist, spre dezastruos..

 

Iacob Florea – Am descoperit, chiar în China, cum cartea despre Don Quijote a fost „tradusă” în chineză după povestea cuiva despre acest cavaler rătăcitor, pentru că traducătorul nu cunoștea limba spaniolă a lui Cervantes.

Mie mi se pare subiectul ușor inhibant. Acum vreo 20 de ani, a apărut o carte a lui Alessandro Borico, „Barbarii”, în care vorbea de o mutație în lumea cea mare, când totul se schimbă și vin barbarii. Dar ei nu mai trec prin sabie și foc lumea, ci schimbă harta și confiscă tot. Însă, în lumea cea mare apar scriitori din alte domenii, care nu mai sunt pur-sânge.

Lansarea cărții lui Nicolae Țone

Firiță Carp – Eu cred că salvarea creatorului din orice domeniu, deci și al scrisului beletristic, stă în puterea lui de a se convinge de ceea ce face, prin a scrie bine și mai ales creativ. Scriitorul zilelor noastre este, însă, victima mult mai multor capcane. Eu, ca editor, iubesc scriitorii, dar observ o mulțime de lucruri care nu-mi plac. Compromisul editor-scriitor depinde de conștiința scriitorului, dar și de partea mai ales economică a editurilor.

 

Concluziile dezbaterii au fost trase tot de Adrian Dinu Rachieru. „Subscriu la observația lui Cassian Maria Spiridon – a spus vorbitorul – că asistăm la atrofierea sensibilității. Epoca noastră, dură, pragmatică, egoistă, spre aceasta conduce”.

 

Dezbaterea de la Biserica ,,Precista”

 

A doua dezbatere a Festivalului a fost organizată la Biserica Precista din Bacău, pe tema „Ecumenismul – erezie sau mântuire?”.

 

Mihail Tomozei, parohul Bisericii Precista a făcut, la început, o prezentare a acestui locaș de cult ctitorit de Alexandru Voievod, fiul Sfântului voievod Ștefan cel Mare, dar a făcut și o succintă apreciere aspra temei supusă dezbaterii, apoi, a prezentat referatul cu tema „Contribuția ortodoxiei românești la dezvoltarea dialogului dintre creștini”. Pe aceeași temă au conferențiat și parohul Bisericii din Holt, Iulian Adam și părintele Cornel Paiu, parohul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Bălușești (Neamț). Referatele prezentate au fost, de altfel, punctul de pornire a dezbaterii.

Au opinat, printer alții:

Adrian Dan Rachieru – „S-a amintit aici de involuția ecumenismului. Nu se poate să privim triumfalist această mișcare. Să privim realitatea zilelor noastre. S-a amintit aici și de Europa invadată de islamiști, o Europă care-și taie rădăcinile.

Cu ce rezultate palpabile analizăm tema supusă dezbaterii? Europa e răvășită de conflicte, lumea e dezbinată. Iar aspirația noastră spre a reface unitatea primordială e primejduită. Deci eu privesc cu mare scepticism subiectul.”

Ștefan Mitroi – „Eu am trăit ecumenismul. Întâmplarea a făcut să călătoresc în multe țări din lume, chiar și în țări musulmane. Și am ajuns la concluzia că bisericile știu să vorbească între ele. Ele practică ecumenismul cu s-au fără voia noastră. Pentru că există un singur Dumnezeu”.

Maria Nițu – „Globalismul a creat un reprezentant inedit al ecumenismului: turistul. În multe orașe pe care le vizităm vedem în centrele lor istorice biserici, catedrale. Am intrat și eu în tot felul de astfel de biserici, dar m-am simțit cel mai bine în bisericile mici, de lemn.”

Caliopia Tocală – „Cred că discuția noastră ar fi trebuit să aibă loc în afara zidurilor bisericii, pentru un exercițiu de sinceritate absolută, să discutăm de la om la om despre cauze și efecte. Sunt credincioasă ortodoxă practicantă.”

Petre Isachi – „Petre Țuțea spunea că un popor dreptcredincios este un popor cult. Relația cu Dumnezeu este relația cu rădăcinile culturii. Nu există cultură în afara religiei.”

Dănuț Voicu – „Războiul și frica îi aduc împreună pe toți cei care au nelămuriri. La noi, în 1922, a avut loc încoronarea regilor Ferdinand și Maria. Vaticanul s-a opus ca evenimentul să aibă loc în catedrala ortodoxă construită special pentru aceasta. Soluția a fost ca slujba religioasă ortodoxă să aibă loc în catedrală, iar încoronarea sub un baldachin, afară. Soluții se pot găsi, sperăm și astăzi.”

Biserică, cei trei preoți și Adrian Dinu Rachieru

Decernarea premiilor Festivalului Național de Creație Literară

 

În ultima zi a manifestărilor Avangarda XXII au fost acordate premiile Festivalului Național de Creație Literară 2022.

O introducere în atmosfera manifestării a făcut-o președintele juriului festivalului, Adrian Dinu Rachieru. „Acest festival a ajuns la a XIX-a ediție, o performanță în sine. Blaga spunea că doar ardelenii duc o idee până la capăt. Iată cum s-a găsit și un moldovean, Victor Munteanu, care învingând atâtea vitregii a reușit acest lucru.

Cultura noastră este politocentrică. Problema e ce poezie se scrie azi. La noi păsăreasca e cultivată cu frenezie de foarte mulți uitând miza existențială. Fiindcă, până la urmă dacă o poezie nu are și fior și nu atacă teme cu adevărat importante devine un exercițiu în gol. O altă problemă delicată este literatura virtuală: rețelele virtuale dau în clocot, „triburile postmoderne”, cum le numea un sociolog, cultivă orizontalitatea. Riscul e să fie ruinat canonul și astfel ierarhiile se surpă. E vremea să medităm, pentru că nevoia de repere e presantă”.

 

Cum și-au prezentat autorii cărțile apărute în 2021

 

Nicolae Țone – „Dunăre – kilometrul 510” este o poveste de viață, de moarte și de naștere, cum nu au mai fost și nici nu vor mai fi altele. Cartea Nenăscutului. Este o poveste de dragoste la Dunăre, cu elemente care poate șochează.”

Alexandru Ovidiu Vintilă – „Iglu” (Ed. Eikon, București, 2021). Este o carte despre care Felix Nicolau spune: „În iglu nu se poate scrie decât nervos, în rafale precise de impulsuri sensibile. Alexandru Ovidiu Vintilă ar putea lansa curentul impulsionismului cu instantanee de cotidian, de critică socială, de tușe dedicate.”.

Dan Perșa – „Bestiaro” (Ed. Polirom, Iași, 2021). „Este un roman parodie, un roman mai spumos, care are la bază, practic, lucruri trăite de mine în perioada mea constănțeană. O istorie reală a perioadei primarului Radu Mazăre, care a pus gând rău instituțiilor culturale, dintre care unele au și dispărut.”

Tincuța Horonceanu Bernevic – „Imne și acatiste pentru copii” (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2021). „Cartea conține 12 imnuri-acatiste, dedicate unor sfinți dragi din ortodoxie, care au legătură cu copiii. Am ales ideea și sfinții împreună cu Marius Manta de la Revista Ateneu. Am crezut, inițial, că va fi ușor să scriu din nou pentru copii, dar nu a mai fost așa. Unii sfinți nu s-au lăsat ușor „prinși” în rimă și în ritm și cel mai tare am avut de furcă cu Sf. Nectarie.”

Petre Isachi – „Conversații în oglindă cu MIRCEA ELIADE” (Ed. Rowimed Publishers, Bacău, 2021) – E o scriitură atipică, în primul rând ca scriitură compozițională. Dar e și un roman polifonic destinat să fie scris de cititor, însă și un metaroman.”.

Adrian Dinu Rachieru – „Politică și canon literar”, vol. 1 și „Voci din exil”. Primul volum adună o serie de mari nume sub umbrela francității, scriitori importanți trăitori în Franța, care n-au uitat cultura română. Ei sunt, în acest prim volum, Panait Istrati, Emil Cioran, Eugen Ionesco, Ioanide Arkade, Vintilă Horia, Constantin Virgil Gheorghiu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Petru Dumitriu, Basarab Nicolescu, Dumitru Țepeneag, Nicolae Breban, Paul Goma, Virgil Tănase, Ilie Constantin, Bujor Nedelcovici și Matei Vișniec.

 

 



spot_img
Ce condiții trebuie să îndeplinească articolul
spot_img
- Advertisement -
Comandat de Partidul Alianța pentru Unirea Românilor Bacău, CMF 11240014