Faptul ca D.N.A. a devenit cea mai importanta institutie a statului nostru reprezinta un efect rational al tintei prioritare pe care evenimentele decembriste ale anului 1989 au propus-o: adjudecarea fericirii pe scurtatura. Ca fericirea este redusa grobian la acumularea pesterista a capitalului, aceasta implica, deja, o dezbatere filosofica, dupa cum tot o abordare de acest gen ar trebui sa ne duca la gândul intelept al lui Solon, cel care ne spune ca nu vom sti daca am fost fericiti decât in clipa mortii, sau la izvoarele pesimiste ale lui Freud, care repeta amar: fericirea este un ideal irealizabil.
Nimic nou, desigur, veti spune, dar, in pofida tuturor avertismentelor, viata angajata pe aceasta scurtatura a devenit, pentru foarte multi semeni, noua religie a fiintarii. Fenomenul ,,scurtaturii” a ajuns atât de cronic, incât nu m-ar mai mira, de pilda, sa-i vad in catuse chiar si pe preseditele tarii, pe liderii Senatului si Camerei Deputatilor, pe primul ministru, pe seful D.N.A., pe seful Politiei, pe Patriarh etc.
Copiind acest mod de viata toxic al alesilor/numitilor natiei, multi traiesc sub presiunea acestui drog al ,,scurtaturii”. Jucatori de fotbal care au insemnat ceva atunci când aveau mingea la picior, fiind neprieteni cu scoala, incearca sa-si adjudece competente de antrenor cultivând ,,scurtatura Moldova”. Intr-o tara in care, de multe ori, titlurile academice se obtin mai usor decât noul bacalaureat, unii fac rost de aceste titluri prin New Tanganika, pentru ca apoi sa ni le arunce in agora academica de parca ar fi avut ca mentori pe Einstein sau Aristotel. Absolvente de liceu eminente devin, pe aceeasi ,,scurtatura“ , dame de companie, desi orizontul unei afirmari profesionale morale si durabile le zâmbea optimist.
Ma ingrijoreaza faptul ca vocea Scolii – care are discurs despre evolutia fireasca in cariera, despre construirea cu rabdare, cu merite, a confortului durabil al prosperitatii (atât cât se poate in România…) este ascultata cu neîncredere, uneori chiar şi cu oarece sarcasm. Cei care au zamislit aceasta samânta a dihoniei moralei sunt politicienii. Zilele trecute, un elev imi spunea ca sintagma “politician penal” este pleonasm… Viata traita pe scurtatura ne-a otravit fiinta nationala. Antidotul va fi gasit mai repede pentru cancer decât pentru aceastâ nenorocitâ scuratura batatorita cotidian cu mare patos.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
