Există un singur om pe lume care te poate face cu adevărat fericit/ nefericit…
Înțeleptul Solon, ne amintim, era convins de faptul că nu trebuie să considerăm pe nimeni fericit atâta timp cât trăiește, ci trebuie să-i așteptăm sfârșitul pentru a concluziona cu privire la aceasta… Se pare că omul contemporan și-a pierdut însă răbdarea. Vrea fericirea hic et nunc. Psihologii, sociologii, economiștii, filosofii, biologii, specialiștii în neuroștiințe cognitive, scriitorii etc. trudesc acum pentru a descoperi secretele acestei fericiri care vrea să-și trăiască viața (și) în prezent. Buddha ne spusese că ,,nu există cale spre fericire. Calea este chiar fericirea”. Unii dintre cercetătorii contemporani, polemizând cu Buddha, argumentează că există cale către fericire… Mii de autori din toate zările căutărilor ne oferă sfaturi, soluții, rețete pentru a intra în posesia fericirii, așa cum intri în posesia unui produs la hipermarket. Am citit recent, integral sau pe diagonală selectivă, unele dintre aceste cărți. Titlurile sunt seducătoare: ,,Ipoteza fericirii”, ,,Ecuația fericirii”, ,,Avantajul fericirii”, ,,Fericirea este muncă internă”, ,,Capcana fericirii”, ,,Dați peste fericire!”, ,,Fericirea autentică”, ,,Proiectul fericirii”… Mo Gawdat mi-a oferit o soluție în ,,Rezolvă ecuația fericirii. Calea matematică spre o viață împlinită” (București, Editura Humanitas, 2021). Cine-ar fi crezut că trebuie să apelezi la matematică pentru a alerga cu șanse despre fericire? ,,În algebră”, îmi spune el, ,,ecuațiile pot fi rezolvate în mai multe feluri. Dacă A=B+C, de exemplu, atunci B=A-C. Dacă vrei să-l afli pe A, cauți valorile celorlalți doi parametri, B și C, iar dacă vrei să-l afli pe B, vei face alți pași… Valorile pe care vrei să le afli schimbă semnificativ calea spre rezultat. Același lucru este valabil atunci când vrei să-ți găsești fericirea” (op. cit., p. 15)… Simplu, nu?… Un copil de clasa a II-a are la degetul mic o asemenea ecuație, dacă o privește din perspectivă algebrică. Dacă A, B, C capătă însă valori care sunt ale fericirii, ecuația devine însă foarte dificilă chiar și pentru savanți. Cel puțin așa cred… O sută de experți în psihologie, din cincizeci de țări, și-au unit eforturile pentru a ne dărui ,,Marea carte a fericirii” (București, Editura Litera, 2019). Între altele, ei încearcă să răspundă la întrebări precum: ,,De câți bani ai nevoie pentru a fi fericit?”, ,,Ce este importantă: o viață profesională foarte bună sau o viață personală plină?”, ,,Fericirea este ereditară?”, ,,Cum crești un copil fericit?”, ,,Cei căsătoriți trăiesc mai mult, dar sunt oare mai fericiți?”, ,,Putem învăţa să fim fericiți?”…
Daniel Gilbert (,,În căutarea fericirii”, București, Editura Curtea Veche Publishing, 2012) m-a luat de guler și mi-a spus că printre cele mai crude adevăruri ale vieții mele este și acesta: lucrurile minunate sunt deosebit de minunate prima dată când se întâmplă, dar minunatul lor scade odată cu repetarea. De fapt, el nu face decât să interpreteze, și pentru universul fericirii, cunoscuta lege a economistului german Hermann Heinrich Gossen: mărimea intensității unei plăceri descrește progresiv până la saturare, dacă acea plăcere este satisfăcută în mod continuu şi neîntrerupt… În numai 80 de pagini, Ken Keyes (,,Rețete pentru fericire”, București, Editura For You, 2021) a încercat să mă convingă de faptul că urmând algoritmii… bucătăriei, voi putea fi fericit. L-am privit ironic, până când mi-a spus: ,,Nu mai tot aştepta ca oamenii din jurul tău să te facă fericit. Există un singur om pe lume care te poate face cu adevărat fericit. Există un singur om pe lume care te poate face cu adevărat nefericit. N-ai vrea să-l cunoşti mai bine pe omul acesta? Pentru început, aruncă o privire în oglindă, zâmbeşte și spune-i: «Bună! Oare este posibil să duci o viaţă fericită și plină de bucurii, în linişte și pace, în talmeș-balmeșul lumii noastre?»”…
Christophe André, autor al multor cărți despre fericire, ne-ar putea cuceri și cu volumul ,,Cum să-ţi construiești fericirea. O psihologie a fericirii” (București, Editura Trei, 2003), unde reflectă asupra unor teme precum: Ce este fericirea? Construirea fericirii, Fericirea compromisă, Fericirea: o istorie privată, Ce ştim despre fericire? Cum să evităm nefericirea, Să ne clădim fericirea, Cum să ne cultivăm şi să ne apărăm fericirea?, Cum stăm cu fericirea?… Provocarea sa este interesantă, întrucât ne invită la o dezbatere pe tema fericirii (,,Când aud cuvântul «fericire», îmi scot revolverul”) în care nu evită să vorbească despre… capcanele, păcatele fericirii: ,,Păcatul nr. 1: fericirea te face slab şi mediocru. Păcatul nr. 2: fericirea te face egoist. Păcatul nr. 3: fericirea te face anxios şi nefericit. Păcatul nr. 4: ideea de fericire este zadarnică, înșelătoare şi mincinoasă. Păcatul nr. 5: fericirea a devenit un obiectiv de marketing obligatoriu. Păcatul nr. 6: fericirea este noul opium al poporului. Păcatul nr. 7: fericirea este vulgară”… În ,,Ipoteza fericirii: armonia dintre știința modernă și vechea înțelepciune” (București, Editura Humanitas, 2020) Jonathan Haidt, aflat în căutarea unui echilibru al căutărilor, m-a cucerit cu gândul că fericirea nu e ceva ce putem găsi, obţine sau atinge în mod direct. Este necesar să ne asigurăm condiţiile potrivite şi apoi să aşteptăm. Efortul nostru trebuie să țină seama de faptul că unele dintre condițiile fericirii ţin de noi înşine (coerența dintre părţile şi nivelurile personalităţii noastre, de pildă), altele presupun o relaţie cu lucruri care se află în afara noastră, aşa cum plantele au nevoie de soare, de apă şi de pământ fertil pentru a creşte, oamenii au nevoie de iubire, de muncă şi de o legătură cu ceva mai mare decât ei înşişi. ,,Merită să luptăm pentru a dezvolta relaţiile potrivite dintre noi şi ceilalţi, dintre noi şi munca pe care o facem şi dintre noi şi ceva mai mare decât persoana noastră. Dacă reușim să creăm aceste relaţii, scopul şi sensul vor începe să se facă simțite“, zice Jonathan Haidt. Ne putem întoarce însă, cu folos, și către clasici precum Blaise Pascal, bunăoară, cel din ,,Despre fericire” (București, Editura Vellant, 2022), care ne spune că „niciodată nu rămânem în prezent. Anticipăm viitorul, ca și cum ni s‑ar părea că sosește prea greu, și încercăm să‑l grăbim; evocăm trecutul, ca și cum am încerca să oprim repeziciunea cu care se îndepărtează de noi. Suntem atât de nesăbuiți, încât cutreierăm doar timpuri care nu sunt ale noastre și nicio clipă nu ne gândim la singurul timp care ne aparține”.
Cu ,,Arta fericirii. Manual de viață” (Dalai Lama, Howard C. Cutler, Editura Humanitas, 2016) m-am îmbogățit… tibetan: ,,Dacă vrei să fii fericiți ceilalți, arată compasiune; dacă vrei să fii fericit tu însuți arată compasiune”. Nietzsche ar fi aprins fitilul unui asemenea sfat. Fericirea, ne spune Dalai Lama, se poate obține ,,prin antrenarea minții”. I s-a reproșat elegant că este prea restrictiv. Atunci a nuanțat, precizând că a gândit tibetan, urmând cuvântul sem, care include atât intelectul, cât și simțirea; inima și mintea. ,,Manual de viață”… Putem urma acest manual pentru a trăi… tibetan?… Întrebat dacă este fericit, Dalai Lama a avut o ezitare (să fi fost doar una diplomatică?), dar a spus, în cele din urmă, da…
