,,Fericirea înseamnă să ții flori în ambele mâini”
Al doilea paragraf din ,,Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii” are aura unui incipit simfonic beethovenian: ,,Considerăm aceste adevăruri ca fiind evidente prin ele însele, că toți oamenii sunt creați egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea se află Viața, Libertatea și căutarea Fericirii”. Suntem în anul 1776. Autorul Declarației: președintele Thomas Jefferson. În limba engleză, doar Shakespeare a mai scris fraze de o asemenea valoare. La americani este, probabil, cea mai importantă frază a istoriei lor.
Trimiterea de către americani a fericirii într-un document atât de important are valoare istorică. Dezbaterile savante, dar și cele din instanțe au evidențiat însă că Declarația de Independență garantează dreptul la căutarea fericirii și nu dreptul la fericirea însăși. Thomas Jefferson a fost politician. El nu a făcut responsabil statul american pentru fericirea/ nefericirea concetățenilor săi. Nota bene, a încercat să limiteze puterea statului în raport cu individul. Le-a oferit americanilor o plajă privată generoasă a alegerilor, independentă de supravegherea statului. Dacă eu, Bob, cu IQ aflat în topul inteligenților lumii aleg să fiu cowboy, să fac dintr-o stea Dumnezeul meu sau să spun cotidian că statul statului american este inferior gunoierului manual, este problema mea, dacă atitudinea aceasta m-a angajat pe calea libertății și fericirii. Ideea de căutare a fericirii nu este prevăzută expres în Constituția americană. Mulți doctrinari, nu doar ai eticii, susțin că este esențial pentru Curtea Supremă a Statelor Unite să recunoască idealurile „vieții, libertății și căutării fericirii” din Declarația de Independență ca făcând parte din panteonul constituțional american. Unele dintre constituțiile statelor americane au inclus căutarea fericirii în textele lor. Nu sunt puține cazurile în care instanțele americane au oferit soluții bazate pe argumentele care derivă din această năzuință.
Constituția Japoniei, în articolul 13 precizează: ,,Toţi cetăţenii sunt respectați ca persoane. Dreptul cetățenilor la viaţă, libertate şi năzuinţa spre fericire, cu condiţia de a nu fi folosite împotriva prosperității publice, se bucură de cel mai mare respect din partea legii şi a autorității statale”. Când a depus jurământul, actualul împărat, Naruhito, nu le-a spus concetățenilor, zâmbind ironic, ,,Să trăiți bine!”. Sobru, a inclus în jurământul depus și acest gând: ,,Mă rog pentru fericirea poporului”.
Modul în care fericirea este percepută diferă mult în cultura celor două popoare, japonez și american. În Japonia, conceptul de fericire a fost fundamentat pornind și de la șintoism, budism, confucianism. Shintoismul, de pildă, a trimis în caracterul japonezului respectul pentru părinți și bătrâni, un profund sentiment de identitate și solidaritate, în vreme ce budismul a așezat accente pe lumea interioară, pe sentimentul de responsabilitate și nu doar pentru fericirea personală, ci și pentru fericirea oamenilor din jur. Confucianismul a adus în Japonia respectul pentru legile statului, pentru conducător și pentru bătrâni. Pentru japonezi, viața și suferința au devenit una și aceeași. Fericirea este trecătoare. Numai unul care renunță la orice dorință și este angajat în auto-îmbunătățire poate deveni o persoană fericită. Fericirea este o stare de calm care-și are originea ordinea lucrurilor, în împăcarea cu tot ce se află în jur. Este o atitudine care ne trimite și către filosofia stoică. Pe scurt, credem că ei percep fericirea ca formă de armonie cu întregul. Alexandra Baranyi, care a studiat cultura și civilizația japoneză, sintetizează astfel acest gând: ,,O floare de cireș nu e frumoasă singură, ci în contextul peisajului general: cu copacul din care face parte, cu muntele din spatele copacului, cu cerul, cu pământul și cu iarba. Totul este un întreg” (https://finesociety.ro/ japonia- ascunsa-filosofia-de-viata-si-fericire-pe-care-o-intelegi-doar-traind-printre- japonezi/).
Un concept japonez vechi, revitalizat insistent, ikigai, cultivă bucuria de a fi împreună cu alții, ființarea în armonie cu lumea. Poți să ai o viață fericită, trăind simplu, conform câtorva atitudini: nu amâna momentele pe care le poți petrece cu cei dragi; nu uita că trăiești o singură dată; învață să trăiești în prezent; îmbrățișează schimbarea; acordă atenție coincidențelor… Ikigai este un simțământ, un sentiment stabil, statornic, un vector ce te călăuzește spre calea, secretul fericirii, spre sensul genuin al existenței tale. Ikigai înseamnă ,,motivul de a fi/ exista”. Ce iubești? La ce ești bun/ priceput? De ce are nevoie lumea, pentru ce poți fi plătit, ce poți face în așa fel ca semenii tăi să fie fericiți și să te răsplătească în schimbul trudei tale?… Acestea sunt alte provocări ale ikigai-ului… Ți se recomandă să fii mereu activ, să nu te ridica sătul de la masă, să privești realitatea cu mult calm, să te înconjori mereu doar de oameni frumoşi, care zâmbesc, să fii în formă, trăindu-ți clipa, mereu să fii recunoscător și să nu uiți că trebuie să te întorci la natură. Urmează-ți ikigaiul!…
Diana Popescu, abordând problematica ,,fericirii la japonezi (și la români?)”, concluzionează: ,,Potrivit unor studii științifice, înalta longevitate a japonezilor, vârsta înaintată la care ajung (circa 81 de ani la bărbați, 87 la femei) s-ar putea datora mai cu seamă concentrării lor către un stil de viață guvernat de ikigai!” (<<<<<https://www.diane.ro/2018/04/ikigai-secretul-fericirii- la-japonezi.html>>>>>)”.
Neurologul japonez Ken Mogi argumentează că ikigai este fericirea de a fi ocupat, esența vieții. Într-un interviu acordat la BBC, el spune: ,,Filosofia ikigai este importantă pentru că permite omului să se cunoască pe sine în cele mai mici detalii, astfel încât să nu mai fie nevoit, în anumite momente, să caute aprobarea altora […]. Este ceea ce ne face fericiți, pentru că suntem stăpânii noștri. Nu trebuie să așteptați ca alții să vă aprecieze, să vă laude. Nu aveți nevoie de susținerea lor” (apud <<<<<https://jurnalul.ro/viata- sanatoasa/trup-minte-suflet/ikigai-secretul-japonez>>>>>-al-unei-vieti-fericite-si- sanatoase). Ken Mogi ne-a dăruit, între altele, și ,,Mica enciclopedie IKIGAI. Metoda japoneză de descoperire a scopului în viață” (București, Editura Litera, 2018). Cântă chiar și atunci când nu te ascultă nimeni, ne îndeamnă el. Desenează, deși nu te privește nimeni. Bucuria și satisfacția vor fi suficiente pentru a te ajuta să mergi mai departe. Dacă urmezi această cale, ,,ai devenit un maestru în a fi în prezent”. Descoperim, împreună cu Ken Mogi, că ,,nu doar învingătorii au ikigai. În acest dans bine sincronizat care este viața, învingătorii și învinșii sunt pe picior de egalitate atunci când vine vorba despre ikigai. Văzută din perspectiva internă a ikigai, granița dintre învingători și învinși dispare […]. În cele din urmă, nu există nicio diferență între învingători și învinși. Totul se reduce la a fi om”. Mesajul pe care-l transmite cartea lui Ken Mogi pare că sintetizează un proverb nipon: ,,Fericirea înseamnă să ții flori în ambele mâini”.
