Solon, unul dintre inteleptii cu patalama pe bune, zice ca trebuie sa astepti clipa mortii pentru a marturisi daca ai fost fericit sau nu in pacatoasa asta de fiintare terestra. Dar, uneori, chiar si inteleptii sunt in ofsaid. Eu, de pilda, insul care n-a fost curtat de acea ultima clipa, cel putin pâna la transmiterea acestui editorial catre dragul staf redactional, declar ritos ca sunt fericit! Sunt fericit, oameni buni! Motivul? Se zvoneste ca vom avea (sigur!) sosea de centura!
De zeci de ani astept sa prinda viata centura târgului (orasului?) Bacau. Cel putin de prin 2004 sunt asigurat ca acusica-acusica va fi implinit visul meu. Au fost anuntate mai multe date (precise, precise, precise!) la care vor fi inaugurate lucrarile soselei de centura. Unii s-au hazardat chiar si in prezicerea zilei in care va fi taiata panglica inaugurarii centuriste. Nici nostradamusienii apocaliptici n-au anuntat, de atâtea ori, cu atâta patos, sfârsitul lumii, asa cum au prorocit edilii nostri zamislirea acestei minuni centuriste. Din pacate, evenimentele vedeta de pe traseul proiectat al centurii bacauane au ramas doar cele care ne vorbesc despre prima meserie a lumii…
De câteva zile, utopicul meu spirit chiar este inflacarat! Parca m-as astepta la o minune ivita din orizontul pascal! In sfârsit, este batuta palma pentru realizarea centurii bacauane! Sunt suspect de inflacarat, nu-i asa? Zice-se ca a venit in târg, pentru a da de veste (inca o data!) ca vom avea centura de oras, chiar marele Insusi, Victor Ponta. Insa, paradoxal, desi sunt pe valurile fericirii de centura, ma intreb din când in când: la urma-urmei, de ce-i atât de importanta o sosea de centura pentru un oras european? Dar daca, de data asta, chiar va fi construita? S-ar putea sa ne loveasca in plexul optimismului chiar povestea aceea cu ai grija ce-ti doresti, ca nu cumva sa ti se indeplineasca! Acum, fara soseaua de centura, Bacaul este foarte interesant.
Daca nimeresti pe strazile sale la o ora de vârf, cu dorinta nesabuita de a-l traversa, poate dura si o ora pâna scapi din infernul rutier. Este o experienta de poveste! Nici macar pe strazile din Vietnam, acolo unde trebuie sa te strecori cu abilitate de melc trândav printre camioane, autobuze, capre, ricse, autoturisme, mopede, biciclete, motociclete, cheflii si precupeti infratiti cu lumea carosabilului nu-i viata atât de palpitanta, nu ai parte de senzatii atât de tari, ca pe arterele principale care travereseaza târgul nostru. Asa ca eu, inflacaratul, incep sa am indoieli cu privire la trâmbitata sintagma fericirea de centura. Aproape imi doresc sa ramân orfan de aceasta fericire…
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
