– interviu cu Veronica Dontu, primar al comunei Tamasi
– Doamna primar, vom porni discutia noastra de la o asertiune celebra: daca te uiti prea mult in urma, uiti sa mai mergi inainte. Va propun, totusi, sa priviti câteva minute in urma, la prima zi când ati fost aleasa primar si, gospodareste, sa venim pâna astazi? Ce vedeti?
– Schimbarea este in bine, nu vad nimic ce mi-as putea reprosa neaparat. Eu, insa, sunt un om care nu pierd timpul cu privitul in urma, ce a fost a fost, nu vorbesc de ceea ce nu au facut altii inaintea mea. Daca au lasat ceva pentru care pot fi apreciati, tot respectul. Sa ma intorc in anul 2004, pâna pe 15 iulie am fost viceprimar, prima mea functie in administratie, dupa care am indeplinit functia de primar, prin plecarea fostului primar Bernadin Tamas, ca primar la noua comuna Geoseni, desprinsa din Tamasi, iar de la alegerile din 2005, pe 30 noiembrie, când am fost aleasa primar, imi dau seama ca localitatile din comuna Tamasi s-au schimbat foarte mult. In acea perioada am invatat si am inteles ce inseamna functia, ce poate face si ce nu poate face un primar si am inceput sa actionez. Am câstigat, in fata contracandidatilor mei cu un procent de peste 70 la suta. Si la urmatoarele alegeri, eu sunt in al treilea mandat, am reusit sa conving oamenii ca ceea ce am promis si promit eu le duc la capat. La primele alegeri s-au inscris in acea competitie 13 candidati, iar la ultimele, din 2012, am avut sase contracandidati. Da, pot sa spun ca sunt mândra, multumita de ceea ce am reusit, impreuna cu cetatenii, consilierii, aparatul din administratia locala. Au fost ani de munca, de foarte multa munca.
– V-ati acoperit promisiunile din campaniile electorale?
– In mare parte da, daca ar fi sa cuantific cred ca am trecut de 80 la suta, ceea ce, se apreciaza, este un procent bun. Eu nu am promis mai mult decât stiam, credeam ca se poate realiza. In acelas timp, am facut si ce nu am promis, lucrari, obiective care au venit din necesitate, s-au ivit oportunitati si nu este bine sa le pierzi, deoarece ele nu mai vin si altadata.
“Am o relatie deosebita cu locuitorii comunei Tamasi si datorita lor imi place ceea ce fac. Si peste 20 de ani as face acelas lucru”
– Cu ce ati ramas datoare electoratului?
– Am, intr-adevar, neimpliniri, nu pot sa le spun nerealizari, sunt datoare copiilor, elevilor, nu am reusit sa modernizez scolile asa cum ne-am propus. Am avut proiecte depuse, in 2008, 2009, 2010, prin Ministerul Invatamântului, lucrari care nu s-au mai terminat, deoarece, stiti, nu s-au mai alocat bani pentru modernizarea scolilor, ba unele scoli s-au inchis, considerând ca prin comasare lucrurile vor sta mai bine. Doua proiecte, modernizrea scolii din Chetris si Tamasi nr. 1 au ramas undeva acolo, incepute si nefinalizate. Incercam acum, printr-o finantare locala sa facem ceva.
– La intrare in comuna, am oprit in fata unui magazin si am stat de vorba cu doua doamne. Le-am intrebat daca cunosc primarul si ce parere au despre el, fara a ne declina identitatea. Au raspuns cu o intrebare: Primarita noastra? Am sesizat in glasul lor o nota de alint, de gingasie. Va iubeste lumea in comuna?
– Asa imi spune lumea: primarita, primarita a facut, primarita este sau nu este. Daca ma iubeste! Din moment ce ma saluta si vin toata ziua la mine, la Primarie, si vor sa stea de vorba cu primarita, cred ca ma respecta, nu neaparat ca ma iubeste. Au incredere in mine, ma gasesc aici de la 7,30, pâna seara târziu, chiar si sâmbata, duminica. Probabil ca s-au atasat de mine si eu ma bucur.
– Ati terminat liceul de telecomunicatii, ati fost telefonista, oficiant postal, diriginte de posta. Cum s-a petrecut metamorfoza? De unde ideea de a fi primar?
– Am vrut sa fiu primar, nu viceprimar. Atunci am inteles ca oamenii au nevoie de cineva care sa-i sprijine. Lucrasem cu oamenii si am zis de ce nu. Am candidat intr-o comuna cu 7000 de locuitori, n-am iesit primar, pentru ca oamenii au vrut un barbat, am pierdut cu 78 de voturi, având contracandidati fratii Tamas, Gheorghe si Bernadin, l-am scos din cursa pe Gheorghe, fostul primar si am intrat in turul doi cu fratele lui. Bataie pe cinste. Am acceptat postul de viceprimar, pentru a fi aproape de oameni, de problemele lor. Fiecare realizare a mea nu a facut decât sa ma impinga in fata, ca pot si mai mult, astfel ca am candidat, cum v-am spus, in 2005, la functia de primar si am câstigat detasat.
“Am adus foarte multi bani in comuna Tamasi, la un moment dat eram pe locul III la nivel de judet la accesarea fondurilor europene.”
– Imi spuneati ca si peste 20 de ani ati face acelas lucru, un fost primar din judet, care chiar a fost primar peste 20 de ani, ca persoana care aduce bani in comuna, poate fi ales pe viata. Dumneavoastra cum stati la acest capitol?
– Poate ca avea dreptate, dar nu este suficient, sunt oameni care au adus bani in comunele lor dar nu s-a vazut mare lucru dupa ei, la urmatoarele alegeri nu au mai fost alesi. Am lucrat, impreuna cu echipa mea, la multe proiecte europene, munca a fost foarte grea, responsabilitatea este foarte mare. Cei mai multi au fost cheltuiti pentru dezvoltarea si imbunatatirea serviciilor pentru populatie, modernizarea retelelor de drumuri, am asfaltat in doua mandate 14 km de drum, avem toata comuna, toate ulitele asfaltate, mai putin 2,8 km, ceea ce in foarte putine comune s-a intâmplat. Acum avem retea de apa potabila, canalizare si statie de epurare, in toata comuna avem 10,8 km de cananlizare si 24 km de retea de alimentare cu apa, din 1000 de gospodarii sunt bransate la retea 780. O problema este la reteaua de canalizare, nu toata lumea s-a bransat, in doi ani s-au bransat 90 de gospodarii, serviciile sunt scumpe, oamenii au saracit. Este un paradox, ne-am straduit sa le asiguram aceste conditii moderne insa posibilitatile multora nu le permit sa beneficieze de ele. Este o realitate, nu sunt bani, de aceea eu consider, ca prioritate, la sate, infiintarea de intreprinderi sociale, pentru ca oamenii sa poata lucra, sa câstige lunar un salariu pentru a trai, pentru a-si putea permite accesul la servicii sociale, la civilizatie. Sa va mai dau un exemplu: am construit un centru After School pentru copiii celor care, momentan, sunt plecati in alte tari, la munca. Nu sunt prea multe cereri, costurile se ridica la 100 de euro pe luna, ni s-a solicitat sa le suportam noi, insa comuna nu are inca acele fonduri.
– Cum tineti legatura cu cetatenii, stiti cum e, se spune ca sunt bagati in seama doar la alegeri.
– Stiti ce am facut dupa primul mandat? Am montat in fiecare sat câte o cutie in care oamenii sa puna sesizari, cereri, propuneri pentru primar. Prima mea scrisoare din acele cutii, cred ca o am si acum, avea desemnate flori pe ea, scrisa frumos, ma lauda, insa mi-a scrisa ca am facut de toate, dar comuna nu are o farmacie. M-am bucurat tare mult, mi-e era teama ce o sa-mi ceara, ce o sa-mi zica. Farmacia era o mare problema, am cautat, si pâna la urma am gasit o fata foarte curajoasa, care a decis sa vina la Tamasi. Misiune indeplinita. Sunt, cum va spuneam, mândra de Centrul Educational, copiii si tinerii au acces la internet, la diferite activitati, cum au acces si la Biblioteca comunala, amenajata in noul sediu al Primariei, despre care nu am vorbit nimic, dar il vede toata lumea. Sunt apoi consilierii care stau de vorba zilnic cu oamenii, vin cu propuneri, cu proiecte.
“Eu m-am luptat, am spus verde in fata cine sunt si ce vreau sa fac. Am zis ca nu este drum decât inainte, nu am avut de ce sa ma tem, avem in spate realizari, nu vorbe.”
– Care sunt avantajele, dar si dezavantajele unei femei intr-o functie de conducere, in administratie?
– La noi mai functioneaza prejudecatile, oamenii mai cred ca femeile nu pot face aceleasi lucruri ca barbatii. Vorbim de administratie, ei cred ca barbatii sunt stâlpii societatii, ai comunitatii, insa nu-i adevarat, si as lua exemplul meu. Femeile sunt mai echilibrate, isi duc ideile, promisiunile pâna la capat, sunt mai tenace, tin la cuvântul dat. Eu cred in aceste lucruri. Daca o femeie nu a reusit sa faca ceva o macina, o consuma, pe când un barbat trece mai usor peste un esec. Nu critic colegii mei barbati, dar m-ati intrebat. Handicapuri? Ce sa va spun, nu poate, de exemplu, ca sa glumim, sa negocieze la crâsma, sa mearga cu oamenii la restaurant, sa vorbeasca, sa stea la discutii cu ei, sa plânga cu ei, asa-i viata la tara. Apoi, nu-si cunoaste foarte bine dusmanii, cu toate ca se spune “sa-ti tii aproape dusmanii pentru a sti ce gândesc”.
– Aveti zi de audienta?
– Am, joia, dar usa mea este deschisa permanent. Vin din satele comunei, au probleme urgente, nu pot sa le spun sa vina atunci când am audiente, conform legii. Nu ma lasa inima, nu pot sa-i amân, ei stiu ca eu sunt aici si vin când au probleme. Sunt inca probleme cu pamântul, vin dupa tot felul de adeverinte, multi imi cer sfaturi unde sa-si dea copii la scoala, mai sunt litigii cu rude, cu vecini, femeile mai au probleme cu barbatii, asta este. A venit o doamna de pe ulita aceea neasfaltata si m-a intrebat când o voi asfalta, ca nu merge caruciorul copilului pe prundis. I-am spus ca acel proiect este prioritar si ma voi tine de cuvânt. Altul a venit de dimineata sa ma intrebe când decolmatez pârâul din apropierea casei lui.
– Câti bani ati cerut anul acesta de la CJ si câti ati primit?
– Nu am primit inca nimic, inca nu s-a discutat, nu s-a hotarât. Eu am cerut foarte multi, bani pentru proiecte, bani pentru cofinantari, nu pentru functionare, am solicitat 1,6 milioane de lei. Am facut scris. In fiecare an m-am multumit cu ce am primit, am gestionat banii cu chibzuinta. Au fost ani când am primit doua milioane ca parte pentru cofinantare, au fost ani când am primit 500.000. Acum sper la 700.000 de lei. De fiecare data solicitarile noastre au avut audienta la presedintele CJ, ne-a inteles si ne-a ajutat, atât cât s-a putut. Dar va mai spun un lucru, am fost nevoiti sa facem imprumuturi bancare pentru cofinantari, nu ne-am permis sa pierdem bani europeni, proiecte aprobate. Avem unul din 2007 si unul din 2012. Nu am grevat bugetul local, nu am avut alte solutii, 10.000 de lei pe luna putem suporta, dar ne-am facut treaba.
“Suntem o echipa tânara, media de vârsta este 28-29 de ani, lucram bine, toti avem aceleasi interese, slujirea cetateanului.”
– Care sunt relatiile dintre primar, secretar, viceprimar, vin la noi informatii, am scris despre grave conflicte intre cei trei “demnitari” din comuna.
– Daca unul trage la stânga si altul la dreapta nu poti sa faci nimic. Am sa va dau un exemlu, in fiecare dimineata, la 7,30, ne bem cafeaua impreuna, avem aici o camaruta, eu vin prima la Primarie, fac cafeaua, dupa care discutam ce avem de facut in acea zi si, fiecare, la treaba.
– Sunt cetateni din comuna care au accesat fonduri europene, prin diferite programe, masuri?
– Sunt. Avem la SAPARD, la noul FADR, sunt tineri, insa exista si acum o frica, nu cunosc bine legislatia, nu are cine sa-i ajute. Avem obligatia, si noi, si alte institutii, sa-i sprijinim. Sunt si acum proiecte depuse, unele de pe GAL. Unii si-au luat tractoare, masini agricole, avem in comuna doua brutarii, o fabrica de mobila, doua firme de constructii, magazine, asociatii agricole, multi sunt legumicultori din tata in fiu, au sere, muncesc, câstiga, sunt oameni care lucreaza terenuri in arenda, au utilaje, insa revin, la sate este nevoie de intreprinderi sociale, asa mici, mai mari, sunt resurse, avem oameni meseriasi, insa decizia este la nivel central.
– Care sunt argumentele dumneavoastra pentru a convinge pe cineva sa vina si sa investeasca in Tamasi?
– Eu la toti le spun sa vina, Tamasi este o comuna frumoasa. Este o comuna aproape de oras, avem toate utilitatile, putem discuta unele facilitati, aici functioneaza GAL, suntem oameni deschisi spre colaborare, spre dialog, avem tot interesul sa atragem oameni de afaceri in comuna.
– Deschideti Primaria, inchideti Primaria, dupa cum spuneati, insa sunteti femeie, sotie, mama. Cum le impacati pe toate?
– Lumea s-a obisnuit cu mine. Sunt energica, am un ritm bun de lucru. In familie ma descurc ca orice femeie, nu am ajutoare, copiii sunt mari, cel mare este in Bucuresti, a facut Teologia si, in paralel, Relatii Internationale, este casatorit, sunt si bunica, am o nepotica de trei si jumatate, baiatul cel mic este acasa, sta inca cu noi. Sotul lucreaza in silvicultura, este padurar, la Ocolul Silvic Bacau, s-a invatat cu programul meu si cel mai important este ca ma intelege si ma sprijina. Seara, sâmbata, duminica imi fac treburile de gospodina, dupa amiaza sunt iar la Primarie. Când au fost sarbatorile, Craciunul, Anul Nou si am stat mai mult pe acasa nu m-am simtit bine, in largul meu, stateam ca pe jar, veneam la Primarie, stingeam becurile, puneam alarma, mi-am facut curatenie in birou, asa fac mereu, nu am nevoie de cineva sa-mi stearga praful, sa-mi ude florile.
“Vreau sa fac ceva pentru oameni, sa las in urma mea lucruri solide, eu chiar cred in menirea, in misiunea primarului. Nu m-am plâns niciodata, nu am cersit, am cautat solutii, m-am zbatut.”
– Din tot ce v-ati propus, din tot ce vreti sa faceti, pentru care proiect suferiti cel mai mult, ca nu ati reusit?
– Scolile, ma intorc la scoli, ele au fost prioritatea mea când am intrat primar. Ele nu arata rau, au de toate, o sa ziceti ce mai vreau, insa eu am vrut si vreau altceva, mai mult. Mai am doi ani din acest mandat si sunt convinsa ca voi reusi. Nu avem microbuz scolar, am inchiriat pâna acum, acum vreau sa fac o firma de transport local. O firma cu un microbuz. Deocamdata. De ce va mirati? Este o noutate, insa o vom infiinta anul acesta. Ce sa faca microbuzul la Tamasi, m-a intrebat un consilier? Microbuzul va transporta oameni, copii la scoala, microbuzul poate sa o ia pe tanti Maria de la capatul comunei, de la sase kilometri, si o aduce la centru, la Primarie, unde are ea treaba, sa nu mai mearga pe jos, sa faca jumatate de zi la vale si jumatate la deal. S-a spus ca tanti Maria o sa ia sapa in microbuz, o sa care cartofi, foarte bine, sa ia si sapa cu ea, ajunge la câmp mai repede, mai odihnita.
– Spuneati ca astazi plecati la Bucuresti, la Fondul de mediu, ce aveti de rezolvat?
– Avem doua proiecte in derulare, doua terenuri de sport, multifunctionale, un parc in centrul comunei, unul la Chetris, finantarea merge mai greu, ele sunt deja pornite, mai trebuie sa le dotam, iar un proiect are ca obiectiv refacerea, modernizarea vechii primarii, unde este acum Politia. Acum avem aceste doua proiecte, dar am mai depus trei spre finantare. Am invatat sa scriu proiecte, sa le argumentez, m-am informat, am citit, lucrez impreuna cu consultantul, alerg dupa avize, controlez executarea proiectelor. Daca vrei sa faci ceva pentru oameni si pentru sufletul tau, sigur vei reusi, daca astepti sa-ti vina de-a gata, fii sigur ca nu te roaga nimeni sa-ti dea bani.
