Pare ciudat, dar breasla ceasornicarilor din orasul Bacau este formata in majoritate din femei. Am putea crede ca insusirile pe care le cere aceasta meserie speciala, veche si deosebita se potrivesc cu acele calitati native ale sexului frumos – rabdare, vedere agera, intuitie, mana usoara. Din pacate, lucrurile stau altfel – vremurile moderne au adus schimbari profunde, si nefericite, in meseria enigmatica a ceasornicarilor. Aparitia ceasurilor electronice, a telefoanelor mobile a revolutionat lucrurile, astfel ca putini oameni mai duc cate un ceas la reparat. Doar ceasurile scumpe si/sau cele de familie mai au dreptul sa spere la areparatii”. Toate femeile care lucreaza in atelierele particulare au fost mai intai salariate la celebra cooperativa aTehnica”, la atelierele din toate cartierele orasului. Erau cate 5-6 lucratori, in doua schimburi, in multe ateliere raspandite in oras. Dar in 2008, cooperativa a inchis obloanele. aA trebuit sa ne orientam pe un teren care nu promitea foarte mult”, ne spune Carmen Pop, una din cele doua femei ceasornicar care lucreaza in pasajul de la Decebal.
Cecilia Achitei, de la Tic-Tac, este de un sfert de secol in bransa. In micul atelier totul e ordonat, fiecare instrument avand locul sau. Intreprinzatoare, Cecilia a incercat sa faca si comert, in spatiul ramas gol langa atelier.
[ad#stire] Angela Gheorghies, de pe str. Mihai Viteazu, are 30 de ani vechime in breasla, dar numai de un singur an este pe cont propriu. Laitmotivul ameseria pe cale de disparitie” il auzim din nou. Vedem insa multe ceasuri pe masuta de lucru, Doxa, Atlantic, Pobeda, Raketa sunt printre cele mai cunoscute.
Acum, meseriile lor, atat de utile in trecut, par sa dea doar o pata de culoare orasului. Peste cativa ani, aceasornicarii”, vor fi cautati in arhivele de fotografii.
Gabriel Pop
