Este unul dintre cei mai buni „centri” din Divizia A1 la volei feminin. O spun meciurile, o repeta specialistii, o confirma statisticile. Tare! Si, mai ales, interesant. Cu atât mai interesant cu cât „centrul” Stiintei Bacau, Tatiana Lupu a ajuns sa joace volei absolut din intâmplare. De-abia la 18 ani! Pâna atunci, facuse baschet. Sapte ani de baschet. Acasa, la Sculeni, in Republica Moldova. „Baschetul a fost marea mea pasiune.
Nu ma vedeam altundeva decât pe terenul de baschet”, isi trece mâna prin par, rasfirând, totodata, si amintirile voleibalista care in luna mai va implini 27 de ani. Si cum s-a produs trecerea? Intrebarea, de fapt nu intrebarea, ci mai degraba raspunsul deseneaza un zâmbet larg pe fata Taniei:
„Stiu ca suna ciudat, dar am renuntat la baschet pentru ca nu aveam pasaport. In 2005, intreaga echipa de baschet in care evoluam si eu a plecat in Rusia. Si acolo a ramas. Cu tot cu antrenoare. Numai eu am ramas acasa pentru ca nu aveam pasaport”. Mai departe.
„Mai departe, a venit un antrenor de volei care m-a convins sa schimb sportul. Decizia a fost destul de grea. Inca mai speram sa continui cu baschetul”, povesteste voleibalista Stiintei, care, crescuta in admiratia pentru Ekaterina Gamova, admite ca trecerea de la cos la fileu s-a dovedit una fericita: „Voleiul mi-a adus foarte multe satisfactii. Si sper sa-mi aduca in continuare. Visez la un nou event campionat-cupa cu Stiinta Bacau, echipa la care ma simt excelent”.
Alte vise? „Oho, sunt ele mai multe. Fara doar si poate, cel mai mare vis este sa fac un copil”, marturiseste Tania, care este maritata cu Mihai Gheorghita, la rândul sau voleibalist, dar la Volei Municipal Zalau. Ea in Bacau, el la Zalau; greu? „Usor nu e, insa e bine de stiut ca dragostea adevarata rezista la distanta”. Tania Lupu vorbeste ca din carti. Poate si pentru faptul ca citeste mult, foarte mult: „Lectura e hobbyul meu”. Ultima carte citita: „Puterea destinului”, de Thomas Gifford.
Favorita: „Acum, nu-mi aduc aminte titlul, insa este vorba despre prietenia de neclinitit dintre un om si un cal. O viata intreaga, calul i-a slujit omului. La batrânete, insa, calul orbeste si vine rândul omului sa-l ingrijeasca si sa-l slujeasca. Foarte emotionant”. Apropo de emotii: daca o intrebi cum ar arata o zi de 8 Martie perfecta, Tatianei Lupu mai ca-i dau lacrimile: „E un subiect sensibil: pe 8 martie e si ziua sorei mele, Angela. Noi suntem in total cinci surori. Patru dintre ele sunt in Moldova, numai eu, a cincea, sunt aici, in România. Problema e ca niciodata nu reusim sa fim impreuna, toate cinci, de ziua Angelei. Ele se reunesc de 8 martie, insa eu nu ajung niciodata sa fiu alaturi de ele.
Meciurile, cantonamentele, deplasarile sau pur si simplu antrenamentele imi pun mereu piedica. Asa ar arata ziua de 8 Martie perfecta pentru mine: ca noi, toate cele cinci surori, sa ne strângem, ca un buchet si sa sarbatorim ziua Angelei”. Tania, draga, cu ocazia primaverii, „Desteptarea” iti ofera acest martisor in forma de ghiocel! Buchetul te asteapta acasa, dincolo de Prut!
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
