Despre Elena Tumurug am auzit pentru prima dată la Căminul pentru persoane vârstnice de pe Aleea Ghioceilor.
Lucrează pe un post de lenjereasă, însă, are suflet de artist. A absolvit studii de specialitate, are la activ peste 700 de tablouri, însă, viața atât de încercată a determinat-o să facă schimbări majore și să se angajeze la Căminul de bătrâni pe un post care să-i permită să-și crească copilul.
Anul acesta, lenjereasa cu suflet de artist și-a propus să dea frâu liber sentimentelor și creativității, aducând magia sărbătorilor de iarnă în interiorul Căminului pentru persoane vârstnice. Și a reușit!
Magda Dimofte, directorul instituției mi-a vorbit despre dăruirea ei, despre firea ei sensibilă, despre relația ei cu bătrânii asistați, dar mai ales despre talentul ei artistic.
Aici, curiozitatea m-a determinat să dezvolt subiectul și așa am aflat că Elena Tumurug, care răspunde mai curând la apelativul Lenuș, le-a făcut șederea mai plăcută bătrânilor, ornându-le de sărbători holurile instituției și cantina. În fapt, Elena Tumurg le-a reaprins bătrânilor flacăra stinsă a bucuriilor uitate în sertarele ferecate cu amintiri.
Magia zăpezii
De sărbători, Lenuș a tăiat, lipit, înșirat, modelat și împodobit locul, așa cum îi stă bine unei case pregătite de sărbătoare. Nu a lucrat singură pentru că energia ei i-a molipsit și pe doi bătrâni din cămin: Maria Zaharia și Neculai Bontaș. Atât pentru ea, cât și pentru cele două ajutoare, ornarea căminului a fost o premieră.
“Lucrez în acest colectiv din anul 2002, iar ideea ornării căminului a fost pentru mine o provocare. Am visat la asta, iar a doua zi mi-am spus că trebuie să-mi pun ideea în practică. M-am atașat de acești oameni și așa am știut eu să-mi arăt afecțiunea față de ei”, declară Elena Tumurug
“Am nevoie de colectivitate. Singură mă pierd în spațiu!”
Povestea artistului Elena Tumurug începe de prin anul 1977, atunci când a absolvit “arte plastice”. Din spusele ei rețin că din 1885 până prin 1997 a tot pictat peisaje, natură statică, compoziție și portrete. În tot acest timp a avut și patru expoziții personale. După absolvirea artelor, Elena Tumurug a lucrat ca pictor decorator. 10 ani la “CIC” și 10 ani la “Letea”.
Vremurile s-au schimbat, postul s-a desființat și s-a concentrat o perioadă pe lucrările proprii. “A fost o perioadă prolifică, m-a ajutat o vreme soțul, apoi am ajuns să-mi cresc singură copilul și am renunțat la activitate. Am găsit la Căminul de bătrâni un loc de muncă care mi-a oferit posibilitatea să-mi cresc copilul și să supraviețuiesc. M-am atașat mult de acest loc și de colectiv, iar când o să ies la pensie, am să vin tot aici. Am nevoie de colectivitate. Singură mă pierd în spațiu!”, declară Elena Tumurug.
Artistul care lucrează pe post de lenjereasă la Căminul de bătrâni și-a lăsat amprenta pe holurile instituției și în cantină. Fulgii de nea, măștile și celelalte decorațiuni nu le-a făcut pentru ea, ci pentru oamenii, care, din varii motive au ajuns acolo. Sunt oameni cu demnitate care au nevoie de atenție, de un cuvânt bun, de o mângâiere. Elena Tumurug, alături de întregul colectiv, încearcă să le facă bătrânețea mai ușoară.
