FCM Bacau nu are datorii la stat, ci doar catre proprii suporteri. Datorii mari. Adunate ani de-a randul. Nu e nevoie sa calculezi toate penalizarile pentru a intelege adevarata dimensiune a debitului. Este suficient sa privesti tribunele „Municipalului” bacauan. O data la doua saptamani. Media de aproximativ 200-300 de spectatori vorbeste de la sine. In spatele acestor datorii catre propriul public stau esecurile. Iar in spatele esecurilor sta un fotbal mediocru. Etalat consecvent. In fiecare sezon. Niciodata in ultimii ani FCM Bacau nu s-a aflat insa intr-o situatie atat de disperata ca in actuala stagiune. „Cel mai usor campionat”, cel cu doar doua locuri retrogradabile nu pare deloc facil pentru „galben-albastri”. Fara victorie din etapa a patra si eliminata fara drept de apel in „optimile” Cupei Romaniei, FCM Bacau rataceste fara busola. In aceste conditii esti tentat sa crezi ca prima initiala ce compune numele echipei vine de la „fara” si nu de la „fotbal”. Limitele FCM-ului sunt evidente. Tehnice, tactice, mentale. Mai ales mentale. Fiind o echipa cruda, Bacaul gestioneaza foarte greu situatia cu care se confrunta. Fiecare infrangere sporeste teama si neincrederea in fortele proprii. „Cand lucrurile merg prost, singurul tonic este victoria. Este de ajutor chiar si atunci cand vine pe fondul unui joc prost”, spunea Giovanni Trapattoni, unul dintre cei mai mari antrenori din lume. Daca FCM Bacau ar cauta victoria meci de meci, ar gasi-o. Mai devreme sau mai tarziu. Acasa sau in deplasare. In campionat sau in Cupa. Din pacate, bacauanii nu au o idee clara despre ceea ce inseamna un succes. Daca Heinrich Schliemann ar fi fost la fel de confuz in cautarile sale, Troia nu ar fi fost descoperita niciodata. Potentialul ofensiv al Bacaului este extrem de redus, iar explicatiile sunt multiple. De la lipsa unor jucatori de valoare care pot face diferenta, pana la absenta agresivitatii in joc. De la o prudenta exagerata si nejustificata, pana la o serie de carente tactice aproape endemice. Toate aceste lucruri s-au putut vedea si miercuri, la Sacele, in Cupa Romaniei. Contra Jiului Petrosani, FCM Bacau nu a demonstrat nici pe departe ca ar merita accesul in „sferturi”. Prin urmare, eliminarea suferita in fata „minerilor” este pe deplin justificata. Bacaul nu a tras nici un sut pe poarta, iar putinele ocazii de gol au venit pe mingi aruncate in careu. Echipa lui Cristi Popovici nu a riscat, nici macar la 0-1, chiar daca in ultimele jocuri a intalnit doar formatii care se inchina unui 4-4-2. Sigur, o formula cu doua varfuri nu ar fi asigurat neaparat o garantie, dar ar fi reprezentat macar un experiment, daca nu chiar un alibi. In fine, „galben-albastrii” au excelat in greseli de ordin tehnic. „Unii dintre fotbalistii nostri ar trebui sa aiba macar placerea jocului”, a spus dupa meci un jucator cu vechi state de serviciu in echipa bacauana. Un mare adevar. In timp ce Jiul a jucat fotbal, fiind preocupata si de altceva in afara obtinerii calificarii, FCM Bacau a fost foarte crispata. O iesire de serviciu o pot oferi si absentele (Ganea si Trofin, mai ales), insa este suficient sa ne amintim ca si Jiul a jucat fara Claudiu Dragan, Paclesan si Perenyi, pentru a nu mai spune ca Movila, cel care a deschis poarta catre „optimi” prin „dubla” reusita contra lui FC Oradea, a intrat de-abia in minutul 80. Capitanul FCM-ului, Daniel David a demontat si el un mai vechi alibi: arbitrajul. „Ne-am tot invatat sa dam vina pe arbitri. Ar trebui sa jucam fotbal pentru ca avem toate conditiile. Stam prin cantonamente, suntem odihniti si nu avem nici o scuza pentru toate aceste esecuri”, a declarat, cu mult fair-play, David. In sintonie cu capitanul sau, antrenorul Cristi Popovici a marturisit: „Nu reusim sa ne revenim. Facem prea multe greseli si avem din ce in ce mai putine reusite. Primim usor gol si ratam cu seninatate. Daca nu castigam meciul cu CFR Cluj, ne tot ducem in jos”. Prin urmare, o victorie, sambata, impotriva clujenilor, e mai mult decat un deziderat. E un strigat de lupta. Si o datorie de onoare fata de publicul propriu.
Scris de Dan SION
