Pentru Vilica Munteanu, directorul Arhivelor Statului Bacau, ziarele sunt o sursa de informatie extrem de importanta, sunt, in acelasi timp si material de studiu, dar si documnete arhivistice, ca marturii peste timp.
Ultimul sfert de secol a insemnat, evident, afirma domnul Munteanu, un pas inainte, in ceea ce priveste libertatea de exprimare, de gândire, de informare, prin aparitia, inca din primele zile de dupa Revolutia din decembrie 1989, a unor institutii de presa, fie ele independente sau ca organe ale unor formatiuni politice.
Din pacate, lipsa de profesionalism, incalcarea deontologiei specifice meseriei, alunecarea in derizoriu, in facil, incalcarea unor norme morale de baza, au condus la disparitia, la fel de repede, a acelor surogate de presa.
„Nu vreau sa va flatez, sa va laud, insa ziarul dumneavoastra, DESTEPTAREA, care a plecat inca din primele ore ale zilei de 22 decembrie 1989 cu o echipa de profesionisti, de oameni care stiau ce rol si impact are un ziar, o informatie corecta, a devenit, in timp, port-drapelul presei din Bacau. Nucleul echipei de atunci a constituit creuzetul echipelor viitoare, tineri cu dorinta de afirmare, talentati si profesionisti.
Imi amintesc primul numar al ziarului din decembrie ’89, citit peste tot, pe strada, la serviciu, pe terase, cu un nume inspirat, foarte inspirat. Acestea au fost, cred, cheia succesului ziarului «Desteptarea»”, afirma omul care priveste ziarul ca o oglinda a societatii, a comunitatii. In acelasi timp, nu se fereste sa afirme ca presa, ca oriunde in lume, este printre puterile care se manifesta intr-un stat, insa cu o conditie: sa fie veridica, cititorul sa afle adevarul din paginile sale, din toate domeniile care compun viata.
Ziarul trebuie sa aiba substanta. Presa, cea adevarata, trebuie sa se fereasca de partizanat, altfel nu-si indeplineste rolul sau, extrem de important, acela de a informa. De ce se face precizarea expresa la presa scrisa? Ea ramâne peste timp, se arhiveaza, devine document pentru cercetatori, care apeleaza la aceasta sursa de informatie pentru lucrari stiintifice, monografii, istorii. „Ziarul se va citi, va fi sursa de material arhivistic si peste 50 sau 100 de ani. Presa trebuie sustinuta de o coloana vertebrala suficient de dreapta, astfel ca omul de stiinta, publicul, sa gaseasca, pe lânga informatii si parfumul epocii (fotografia, moda, fizionomii, verbul), fata de documentele oficiale care sunt seci, sobre.
Un deserviciu societatii il aduce presa de scandal, can-can-nurile, presa de buduoar, in detrimentul promovarii valorilor umane, materiale, stiintifice, care, se dovedesc motoarele de dezvoltare ale comunitatilor. De aceea apreciez “Desteptarea”, pentru implicarea lui in promovarea identitatii si a valorilor noastre, pentru ca si-a pastrat verticalitatea”, mai spune omul pentru care ziarul devine obiect de cercetare.
„Noi ne-am regasit si ne regasim in paginile cotidianului, fie cu informatii specifice, dar si cu activitatea noastra, fiind izvor, producator si consumator de informatii. Sa va dau un exemplu, minor poate, dar extrem de important: in paginile ziarului a aparut de mai multe ori programul de functionare a institutiei noastre, era periaoda când eram asaltati, pur si simplu, de public, in anii ’90, pentru a consulta sau a face rost de documente de proprietate. Am apelat la acest exemplu pentru a vedea cât de importanta este presa in viata comunitatii, de reglare a unor mecanisme, de informare. Observ de multi ani presa, va dati seama, citesc ziare de la inceputurile presei, citesc ziarul despre care vorbim si constat ca aici lucrurile sunt bine facute”, ne mai spune directorul Arhivelor Statului Bacau. In opinia interlocutorului nostru, presa este si trebuie sa fie un partener in producerea unor evenimente, sa fie acolo unde „se intâmpla ceva”.
„Eu doresc ca Desteptarea sa-si mentina acelasi statut pe care l-a capatat prin propria-i activitate in cei 25 de ani, ziarul sa fie, impreuna cu slujitorii lui, mereu aproape de noi, de cititor, de comunitate si sa ne-a aduca stiri de calitate, stiri BUNE. La multi ani! si ne vedem la centenar.
