Pentru ca urmeaza parlamentarele si prezidentialele, basca formarea noului Guvern, Romania va fi animata, timp de doi ani, de armoniile unui cucurigism fara odihna. Cucurigu, boieri mari, dati punguta cu doi bani! a devenit, an doua variante, noul slogan al fiintarii noastre.
Prima varianta – Cucurigu, boieri mari, dati punguta cu bani cinstiti! – se afla an faza incipienta a armoniilor. Ministrul paralelor, Vosganian, zice – explicand poematic, ce-i drept, corelatia fireasca dintre cresterea productivitatii si pohtele salariale – ca nu sunt resurse suficiente pentru a satisface dorurile cucurigiste de masa. an public, tropaind electoral peste legitatile economiei de piata, Tariceanu se rasteste la Vosganian, sugerandu-i din priviri ca a uitat acasa batista care trebuia pusa pe tambalul adevarului stiintei economice, si promite ca bicepsii lui de ministru-prim vor gasi aceste resurse. Un pic de fitness electoral nu strica, pentru ca inflatia, spera motociclistul de onoare al natiei, se va catara agresiv pe amarata supravietuire a cucurigistilor amintiti doar dupa ce politicienii asi vor vedea scaunele asigurate pentru anca un mandat de iubitori de tara. Acaparati de farmecul cucurigismului, sindicalistii trag, si ei, la fiare, an sala lor de fitness. Pana la un punct, ei pricep ca niste sporuri salariale neacompaniate de o crestere corespunzatoare a productivitatii muncii, mai ales, vor atrage scumpiri mioritice si angajarea pe tobogan a nivelului lor de trai, dar, an acelasi timp, zic: aAtunci cand este vorba despre cresterea desantata a profitului lor – banesc si politic – nu sunt valabile legile care vorbesc despre amorul firesc al productivitatii cu sporurile de parale? Sa lase baietii destepti – de la Cotroceni si Palatul Victoria, din Parlament si pana-n cuibusoarele de nebunii ale mafiotilor protejati – sa lase mai necultivata doctrina banditismului si sa redistribuie an favoarea cucurigistilor de masa o mai mare parte din jaful la care au acces (nici chiar tot potentialul jaf, pentru ca nimeni nu poate fi antarcat brusc asta antelegem).
Varianta a doua – Cucurigu, boieri mari, dati punguta cu bani negri! – se afla an punctul de fierbere. Lupta pentru colegii s-a lasat deja cu grea varsare de lacrima, amoruri politice tradate, demisii/demiteri urmate de strigaturi fara perdea, cu banet cat ancape, inflatie de anjuraturi si pumni/picioare de K1 an coaste si chiar mai jos de braul stramosesc. Se fac si se desfac potentiale guverne. Cine prinde trenul, om s-a facut, chiar daca va circula pe scara de Intercity politic. Strigi ca un sarlatan varianta a doua a cucurigismului, dar devii proprietar de oua de aur. Sa tot cucurigesti.
Farmecul cucurigismului sta mai ales an acest tangou ticnit de tandru an valtoarea caruia s-au aruncat banditii cersetori de voturi si victimele lor. Dansati, va rog?… Ei! Ei! Ei! Dar mai cu respect, mai cu atentie, sa nu-i calcati, cumva, pe bombeu pe cucurigistii variantei a doua. Au naturelul simtitor.Scris de Ion Fercu
Farmecul cucurigismului
