Farmacistul nu este un vânzător de medicamente

 Absolventă a Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi, promoţia 1989. „Am fost ultima promoţie comunistă. Mă mândresc cu acest lucru, deşi nu sunt o nostalgică, ba, din contra. Am fost atunci 25 de absolvenţi, iar la nivelul ţării, am terminat 100 de farmacişti. Cum să nu mă mândresc! Ca să fii printre cei 100 de absolvenţi, am consumat «sânge şi sudoare». Au fost cinci ani în care fiecare seminar şi laborator erau adevărate examene. Se învăţa carte.”

A lucrat în mai multe farmacii de stat, cum a fost şi cea din în Podu Turcului, apoi în diferite farmacii mici private, dar şi la Farmacia 1, cu regim de gardă. În 1996 îşi deschide propria farmacie, apoi profesează şi în mediul rural, la Livezi, Pânceşti, Racova, iar acum „de bună voie, m-am liniştit la Farmacia Spitalului Orăşenesc Buhuşi, după 30 de ani de activitate în farmacii, în slujba cetăţeanului”, ne mai spune Luana Grigoraş, la începutul interviului.

 – Doamna Grigoraş, înainte nu cu mulţi ani, noi, gazetarii, consemnam foarte des că a crescut îngrijorător apetitul românilor pentru alcool, că s-au deschis foarte multe baruri, restaurante, acum scriem că sunt prea multe farmacii, observaţie venită şi de la un cititor. Care sunt cauzele acestei creşteri aproape incredibilă a numărului de farmacii? Pe Mioriţei, unde locuiesc, sunt patru, perete în perete, ca să dau doar un exemplu.

– Recordul este de şase farmacii una lângă alta. În tot judeţul sunt aproximativ 210 farmacii, multe şi în mediul rural. Legea 266/2008 prevedea că se pot înfiinţa farmacii, cu un aviz conform de la comisia Colegiului Judeţean al Farmaciştilor, se analiza necesitatea, însă era şi o condiţie: să se respecte o distanţă de 500 de metri între două farmacii. Aşa a fost. Totul a durat, şi aici a fost marea greşeală, până în momentul în care nu am mai putut lupta cu marile depozite de medicamente, care şi aşa câştigau de pe urma farmaciilor independente, şi, în 2009, s-a modificat legea şi s-a dat voie ca marile depozite de medicamente (marii retaileri) să poată deschide farmacii. Singura condiţie era să fie sub alt nume. Din secunda doi, s-a făcut coadă la uşa ministerelor, a miniştrilor, pentru a obţine autorizaţia de funcţionare. Tot atunci s-a eliminat şi prevederea cu privire la distanţă. În acest fel s-a ajuns foarte repede la o situaţie ridicolă, să avem 3-4 farmacii la aceeaşi adresă, deoarece patronii puteau să deschidă farmaciile unde doresc, la intersecţii, în calea pietonului, aproape de vadurile comerciale tradiţionale, preluând clientela altor farmacii. S-a ajuns însă şi la situaţia în care sunt zone în oraşe unde nu există nicio farmacie. Şi vă spun că această situaţie nu are nimic de a face cu deservirea pacienţilor? Este, totuşi, şi un aspect pozitiv, funcţionează concurenţa. Diferă preţurile, se acordă discounturi, cadouri, în funcţie de valoarea reţetelor. Nimeni nu se poate băga în politica farmaciilor, a societăţilor patronatoare, sunt private, trebuie doar să respecte legile în vigoare.

 Clientul s-a schimbat: el dictează

 – Dincolo de aceste observaţii, creşterea gradului de adresabilitate, nu înseamnă că suntem mai bolnavi?

– Din păcate, da, mai vine câte o epidemie, se creează panică, alimentaţia precară, consumul de alcool, stresul, oboseala, scăderea imunităţii, slaba informare cu privire la pregătirea organismului pentru condiţii mai grele, cumulate cu pofta de cumpărare, de a cheltui banii, au condus la consumul exagerat de medicamente şi suplimente alimentare. În loc să consultăm medicul de familie, medicii specialişti, chiar farmaciştii, care sunt specialişti, pot acorda consiliere până la limita competenţelor, oamenii se reped la raft şi solicită imperativ un medicament sau altul, iar tu nu poţi să nu i-l dai. Clientul s-a schimbat: el dictează! Să ştiţi că aceeaşi situaţie este şi în Occident, eu am fost în multe ţări, am văzut. În America, farmacia este tocmai în spatele magazinului, un răftuleţ, iar până ajungi acolo, te plimbi cu căruciorul prin tot magazinul. De ce? Pentru a cumpăra, pentru a cheltui. Medicamentele? Reţetele vin prin email de la medic la farmacia respectivă, te programezi, ziua, ora, nu ca la noi, grabă, nervi, vorbe urâte, ameninţări etc. Poate se va ajunge şi la noi la fel. Sunt acolo şi persoane consumatoare de droguri legale şi nu pot aştepta, nu pot sta fără medicamentul respectiv.

 – Şi, ce-i de făcut? Situaţia pare gravă.

– Educaţie, încredere în medic, în farmacist. Cred cu tărie că ar trebui înfiinţate, în farmacii, spaţii speciale pentru consiliere, unde pacientul să aibă posibilitatea să-şi expună problemele, unele sunt intime, nu pot fi spuse la raft. Farmacistul poate să acorde aceste sfaturi, îndrumări, în timp ce asistentele pot elibera reţete sau alte medicamente. Ar fi un semn de civilizaţie, de respect pentru pacient. Toate farmaciile, obligatoriu, trebuie să aibă un farmacist profesionist, cel puţin unul, cu studii, acreditări, altfel nu poate funcţiona. Patronul poate să fie oricine altcineva, fără studii de specialitate. Uneori nici nu ştim cine este patronul!

 La farmacist, ca la preot!

– Am găsit o frumoasă formulare: farmacia nu este un magazin de medicamente. Dar, ce este?

– Acum? Nici măcar nu sunt magazine de medicamente, sunt un fel de magazine de jucării! Şi o spun cu răspundere, în condiţiile în care medicamentele ocupă doar o mică parte din spaţiu, în rest se comercializează tot felul de alte produse, balonaşe, fluturaşi, produse cosmetice, de igienă, suplimente etc. Cred că sunt puţine farmacii care îşi mai respectă statutul; doar cele mici. A intervenit şi consumismul, datorat lipsei de educaţie, oamenii se ghidează după metoda turmei. O spun din experienţă: este o lipsă de educaţie. Lipsă de educaţie nu numai în comportament, dar şi în consumul de medicamente. După ureche, după ce a auzit la televizor, a citit pe internet, i-a spus o vecină, o cunoştinţă. Şi cumpără…

 – Farmacia este o afacere?

– Da. Dacă vă uitaţi pe situaţiile de la Ministerul Finanţelor vedeţi că farmaciile, lanţurile de farmacii au devenit afaceri, însă nu pentru farmacişti. Mai sunt în Bacău 7-8 farmacii mici, unde patroni sunt farmaciştii. Atât.

 – Cei mai vechi în branşă spun că dincolo de servirea pacientului, farmacistul trebuie să fie un om cu suflet. Cum aţi traduce această afirmaţie?

– Ştiţi cum aş traduce: am trăit pe pielea mea multe asemenea situaţii. Facem mai multă psihologie decât am crezut eu când eram mai tânără, nu prea ştiam atunci asemenea lucruri. Când am văzut câte persoane vin la noi şi ne povestesc din viaţa lor, din casa lor, din familie, de nemulţumirile şi poverile lor, am înţeles de ce, la sfârşitul zilei, plec acasă atât de obosită, de încărcată. Ascult nişte lucruri care nu-mi aparţin, ca la preot. Şi am înţeles că oamenii nu vin la noi doar pentru un medicament, vin şi pentru un sfat, să fie ascultaţi, să se descarce de toată nebunia în care trăim. Mai este şi un alt aspect, constatat în anii de muncă cu pacientul: mulţi sunt neglijaţi, neglijaţi de propriile familii, de copii, de vecini şi nu socializează. Mai sunt şi indivizi (vedeţi că nu am mai zis pacient) care îşi dau măsura educaţiei precare, a puţinului vocabular şi acela pigmentat cu injurii, jigniri…, sar peste rând, strigă din uşă, vorbesc la telefon, în timp ce eu mă concentrez la reţetă, la calculator, dau sfaturi, alteori consiliere, că acestea sunt obligaţiile mele, noi am făcut şcoală pentru aceste lucruri. Eu cred că şi din cauza aceasta am acceptat să vorbim, să spun aceste aspecte, care trebuie să se ştie. Şi toate se întâmplă în ultimii ani, eu am crezut că evoluăm, că civilizaţia a intrat şi pe uşa noastră. Din păcate…

 Devoratorii de medicamente

 – Văd comentarii, statistici, analize, clasamente: suntem primii în Europa la consumul de medicamente, la automedicaţie, la consumul de antibiotice.

– Vreţi să vă spun cauzele, da? 1.) Din cauza publicităţii deşănţate la medicamente şi suplimente alimentare. De dimineaţa până seara, pe toate posturile, pe toate canalele vedem, auzim doar reclame la aceste produse. Unele chiar ridicole, exagerate, îmbrăcate în promisiuni de vindecare miraculoasă a unor afecţiuni. 2.) Presiunea patronatului asupra salariaţilor de a convinge pacientul să nu plece din farmacie doar cu un produs, primind în schimb bonusuri la salarii. 3.) Impactul internetului, mai ales a forumurilor specializate, la care apelează cei care au acces şi se pricep. Nu se mai duc la medic, vin direct în farmacii şi cer imperativ să-i dai un medicament sau altul, uneori, şi nu sunt puţini, iau cu sacoşa. Este o muncă de Sisif să te lupţi cu asemenea mentalităţi, cu asemenea comportamente. Câtă răbdare, câtă energie să mai ai? Este aproape imposibil. De aceea am spus şi în altă intervenţie a mea la ziar: doar împreună, medici, farmacişti, şcoala, presa, alte instituţii, putem să intervenim, să informăm, să atragem atenţia public asupra pericolului acestui consum iraţional de medicamente. Este, deja, un conflict deschis între farmacişti şi aceşti devoratori de medicamente.

În acest „conflict” va trebui să intervină şi ministerul, şi Guvernul, pentru a înăspri legislaţia în ceea ce priveşte consumul de medicamente, restrângând lista de medicamente care se eliberează la liber.

 – De ce, mai ales în ultimul timp, unele medicamente, după ani şi ani de prescripţie, de consum, sunt retrase de pe piaţă, ultimul exemplu este Ranitidina.

– Se retrag din ordinul Agenţiei Naţionale a Medicamentului, nu este problema farmacistului, el trebuie doar să le retragă. La unele le expiră autorizaţia de punere pe piaţă, altele sunt retrase de producători. Totuşi, este interesant cum l-ai folosit 50 de ani, cum este Ranitidina, şi acum descoperi că conţine substanţe cancerigene. A folosit bunicul meu mulţi ani şi n-a murit de cancer! Vă daţi seama ce impact pot să aibă asupra pacienţilor care l-au folosit? Or fi descoperit alte tehnologii de verificare!

 Este recomandat să mergem la acelaşi farmacist

 – Doamna Grigoraş, foartă multă lume şi-a ales un medic, pe lângă medicul de familie, un medic curant. Se vorbeşte, în ultimul timp şi de farmacistul personal, preferat. Este posibil?

– Şi prima afirmaţie a dumneavoastră este valabilă, cât priveşte farmacistul, să-i zicem personal, preferat, este posibil şi recomandat. Sunt în Bacău farmacii care supravieţuiesc de ani şi ani datorită acestor clienţi fideli. Se cunosc, pacientul are încredere în farmacist, apelează la el ori de câte ori simte nevoia. Farmacistul te cunoaşte, îţi ştie afecţiunea, evoluţia, compatibilitatea dintre organism şi un anume medicament, se formează o legătură afectivă, stabilă între ei. Însă, astăzi, a intervenit o situaţie datorată concurenţei, pacientul caută farmacia care dă mai ieftin, care acordă facilităţi, care afişează o promoţie. Şi are de unde alege. Este normal şi nu trebuie să-l condamni.

 – Vaccinurile?

– Ce-i cu vaccinurile? Şi aici suntem toţi specialişti! A scăzut dramatic numărul celor vaccinaţi, fie ei copii, ceea ce este grav, fie maturi. A intervenit aşa o modă: nu-mi trebuie, merge şi aşa, este periculos. Nu sunt de acord cu această mentalitate. Avem cercetători, medici, avem specialişti care ştiu şi pot să explice ce rol are un vaccin, când se administrează, cum şi cui. Ne rugăm de ei toamna să se vaccineze, se trezesc prin ianuarie, februarie, când nu mai sunt disponibile în farmacii şi nici nu-şi mai fac efectul. Vaccinurile au regim special de păstrare, iar dacă nu-l vinzi, îl plăteşti. Acum strada hotărăşte, ceea ce nu este în regulă. Organismul are nevoie de sprijin, are nevoie de anticorpi, unele vaccinuri sunt obligatorii, nu ne putem juca. Cu vaccinuri au fost eradicate boli grave, letale, iar acum, ştiţi, unele au revenit. De ce? Răspunsul este simplu. Mă aşteptam ca, după 30 de ani de când a plecat elicopterul de pe clădirea CC, să crească interesul pentru cunoaştere, pentru cultură, pentru informare, pentru ce se întâmplă lângă tine, în ţară, peste tot în lume. Nu mai suntem izolaţi ca într-un glob, depindem unii de alţii, sănătatea mea poate să determine şi sănătatea altora. Sunt tristă să constant că visul meu din tinereţe nu s-a îndeplinit. Sunt tristă să văd, iertaţi-mi exprimarea, multă prostie, chiar ignoranţă. De multe ori îmi spun că nu se poate! Ce s-a întâmplat cu noi?

 Şi farmaciştii pleacă din ţară

 – Sunteţi preşedinte al Colegiului Judeţean al Farmaciştilor, sunteţi acum în alegeri.

– Colegii mei m-au ales, am trei mandate la conducerea Colegiului. Am mai fost două mandate vicepreşedinte. Ce facem noi? În primul rând, stabilim criteriile de acordare a avizului de liberă practică a fiecărui farmacist din judeţul Bacău. Foarte important. În fiecare an avem obligaţia să vizităm, să controlăm activitatea fiecăruia în farmacii, cu grilă de evaluare, cu măsuri, recomandări. Totul se consemnează într-un act de control, iar dacă se impune, avem competenţe de a sancţiona, de la avertisment, până la propunerea retragerii avizului de liberă practică, la Colegiul Naţional. Au fost, e drept puţine, de asemenea cazuri, de sancţiuni, nu de retragere a avizului. Organizăm permanent cursuri de perfecţionare, de educaţie farmaceutică continuă, farmacistul, ca şi medicul, trebuie să fie mereu la curent cu tot ce este nou în domeniu. Avem invitaţi specialişti de înaltă clasă din mediul universitar, din minister, de la Colegiul Naţional. Sunt, apoi, conferinţele, congresele, care au un impact pozitiv în rândul farmaciştilor. Ne autofinanţăm din cotizaţia membrilor. Suntem 387 de farmacişti, membri ai Colegiului Judeţean.

 – Pleacă medicii din ţară, sunt şi cazuri de farmacişti?

– Cum să nu fie! Doi au plecat recent. Mai sunt care pleacă în alte oraşe, după rezidenţiate, alţii îşi schimbă domiciliul, sunt şi cazuri când renunţă şi se apucă de altceva. Sunt schimbări continue. Însă, impactul nu este aşa de mare, cum este la medici.

 Luptă comună pentru ponderare şi responsabilitate

 – Am înţeles din discuţia noastră, că sfatul, recomandarea dvs., este să mergem la medic când ceva nu este în regulă cu corpul nostru, cu organele noastre, cu starea de bine.

– Să mergem la medic, dar nu când deja poate fi târziu. Haideţi să o luăm din timp, pentru ca intervenţia să nu fie brutală, direct cu antibiotic, să pornim mai uşor. Farmacistul să-şi facă treaba lui, medicul de familie pe a lui şi, în acest fel, nu mai aglomerăm Urgenţele, nu mai stăm acolo 5-6 ore. Noi, farmaciştii, ne-am asumat o mare parte din evidenţa primară, cum se spune: consilierea şi medicaţia la primele simptome, cu tact, cu răbdare, cu ştiinţă, cu responsabilitate, repet – responsabilitatea recomandării medicamentului, a atitudinii şi a ceea ce afirmi, astfel că, împreună cu pacientul, încercăm să rezolvăm multe cazuri care, iată, nu mai ajung la Urgenţe. Un farmacist nu este un vânzător de medicamente. Profesia de farmacist este frumoasă, îţi dă satisfacţii, însă este grea, nu prin efort fizic, ci prin responsabilitate, prin cheltuirea unor energii extraordinare, şi tot aici adăugăm experienţa, calmul, zâmbetul, dăruirea, sufletul de care vorbeam mai la început.