În societatea contemporană, asistăm adesea la un fenomen alarmant: mulți dintre compatrioții noștri resping cu vehemență orice discuție despre realizările tehnologice și istorice ale României. Fie că este vorba despre avioanele de pasageri, locomotivele, camioanele gigant sau avioanele de luptă proiectate în trecut, reacția este aproape invariabil una de scepticism extrem. Acești oameni nu se limitează doar la a-și exprima neîncrederea, ci sar adesea în apărarea punctului lor de vedere, acuzând de minciună și propagandă pe oricine îndrăznește să susțină aceste realizări.
În perioada comunistă, România a făcut eforturi considerabile pentru a se dezvolta industrial și tehnologic. Se construiau avioane de pasageri, locomotive și camioane, iar avioanele de luptă erau proiectate cu ambiție. Cu toate acestea, după căderea regimului, narativul s-a schimbat radical. Tot ce fusese realizat anterior era acum privit cu suspiciune și desconsiderare. Se spune că aceste produse erau de proastă calitate, că abia funcționau și că erau mai mult propagandă decât realizări concrete.
Această viziune, însă, nu ia în considerare întregul context istoric și tehnologic al vremii. Da, este posibil ca unele produse să fi avut probleme de fiabilitate, dar a nega complet eforturile și realizările tehnice ale acelei perioade este un act de ignorare a istoriei naționale. Avioanele produse de ROMBAC sau camioanele ROMAN au fost, la vremea lor, simboluri ale progresului și ambiției tehnice românești.
O atitudine similară se manifestă și în privința contribuțiilor istorice ale României. Sunt destui cei care susțin că românii nu au avut un rol semnificativ în istorie, că nu avem nimic de spus sau de arătat. Aceste idei vin, de asemenea, dintr-o lipsă de cunoaștere sau dintr-o percepție distorsionată a trecutului. Românii au jucat roluri esențiale în diverse momente istorice, de la războaiele daco-romane până la luptele pentru independență și contribuțiile la războaiele mondiale.
De ce există această tendință de a desconsidera trecutul? Simplu: cei care au preluat puterea după 1989 au avut tot interesul să șteargă orice urmă de mândrie națională. Este mai ușor să conduci o națiune care nu își cunoaște și nu își respectă trecutul, care crede că nu a fost niciodată capabilă de realizări semnificative. Aceasta este o metodă clasică de reprogramare mentală, folosită pentru a manipula și controla.
Scopul acestei manipulări este clar: menținerea puterii și controlului. O populație care nu crede în propria valoare și în propriul trecut este mai ușor de condus, mai dispusă să accepte ideea că salvarea vine din afară. În loc să se bazeze pe resursele și capacitățile interne, oamenii sunt încurajați să creadă că singura lor speranță este să se închine unor puteri străine, considerate „mai cinstite și dezinteresate”. Aceasta este o capcană periculoasă, care poate duce la pierderea suveranității și identității naționale.
Este esențial să ne redescoperim și să ne respectăm trecutul, să recunoaștem realizările și eforturile înaintașilor noștri. Doar astfel putem construi un viitor solid și demn. Ignorarea sau disprețuirea trecutului nu face decât să ne slăbească și să ne facă vulnerabili în fața manipulării și controlului extern. Este timpul să fim mândri de cine suntem și de ce am realizat ca națiune, să ne educăm copiii în spiritul adevărului istoric și al respectului pentru realizările tehnice și culturale ale României. Numai astfel vom putea contracara efectele negative ale reprogramării mentale și vom putea privi cu încredere spre viitor.
