De la greci, si mai apoi prin toate varstele picturii, nudul a fost foarte prezent ca subiect in arta. Femeia subtire, diafana, la Botticelli sau usor grasuna la Rembrandt, Rubens sau chiar Manet si Renoir a devenit mit gratie unor lucrari precum „Primavara”, „Nasterea lui Venus”, „Cele trei gratii”, „Pranz pe iarba” s.a.m.d. Nici pictorii bacauani nu ocoleau in trecut aceasta tema, in Casa Memoriala Nicu Enea pot fi admirate frumoase nuduri ale sotiei artistului. Astazi, nudul femeii este tot mai rar intalnit in lucrarile de pictura, in schimb este tot mai prezent in reclame, in reviste pentru adulti, in filme, in tot ce inseamna imagine. Artistii plastici bacauani Cristina Ciobanu, Ilie Boca, Vasile Craita Mandra si Mihai Chiuaru ne-au dezvaluit misterul acestei absente iar Ovidiu Marciuc – singurul pictor bacauan care si-a ales ca domeniu de studiu corpul uman – ne-a lasat sa tragem cu
ochiul in atelierul artistului la o sedinta de pictura cu diferite modele.
„Femeia a devenit o marfa care se poate vinde si live”
In ultimele decenii, corpul femeii a facut tup de pe panza pictorului in studioul foto al revistelor de tot felul. Si in acest proces de teleportare a mai si pierdut cateva kilograme din jurul coapselor pe care forta gravitationala le-a fixat nu spre disperarea Evei sau a lui Adam de…sani. Frivolitatea acestui gest de expunere fara pudoare a trupului a facut din marea tema a istoriei artei – nudul – un subiect care, abordat in prezent in pictura, poate atrage asupra autorului suspiciuni neonorante. „In trecut nu erau televizorul si altele, iar acum revolutia sexuala face o tranzitie catre altceva. De ce nu mai e la fel de des abordata aceasta tema? Pentru ca e tot mai abordata in fotografie/televiziune/etc. Probabil ca nudul, in acceptiunea artistica, e greu de asimilat pe ceea ce se cheama piata de arta, din cauza demitizarii corpului feminin in special. Publicul din pacate nu e un avizat in arta. In plus, femeia a devenit o marfa care se poate vinde si live, sunt trupuri si sani peste tot”, este de parere pictorul si scenograful Cristina Ciobanu. Ideea este intarita si de artistul Vasile Craita Mandra: „Societatea actuala a facut din mine un tip cu prejudecati. Daca te condamna ca pictezi nud, aici pot interveni motive de ordin freudian. Privind un nud pe care l-ai pictat, unii s-ar jura cu mana pe inima ca la mijloc e si o poveste de iubire”. Pictorul bacauan Ovidiu Marciuc admite ca exista in prezent „o prejudecata care dainuie inca in mintea oamenilor” cand este vorba de a cumpara un tablou care reprezinta un nud. „Am avut surpriza ca un barbat sa vina la atelier, sa cumpere un tablou si apoi sa-l aduca inapoi trimis de sotie, pe motiv ca ar trebui sa astepte sa mai creasca copiii si apoi sa achizitioneze o astfel de lucrare. Nu neaparat ca un astfel de subiect este considerat neserios, ci poate prea indraznet”. Mihai Chiuaru, presedintele Uniunii Artistilor Plastici – Filiala Bacau, spune ca in prezent tema nudului poate fi banala. „E si amploarea imaginii, acum”.
„Intre model si artist e si o legatura de tip sexual”
Se recunoaste sau nu, privitorul unui tablou care reprezinta un nud se intreaba mai devreme sau mai tarziu cum o fi reusit artistul sa ignore dorinta fireasca, sangvina, a barbatului in fata un trup dezbracat de femeie frumoasa, admitand ca frumusetea e interpretata diferit. Ce fel de relatie se infiripa intre artist si model pe durata „sedintei foto”? „E si o legatura de tip sexual, ne-a dezvaluit pictorul bacauan Ovidiu Marciuc, care si-a ales ca subiect de studiu corpul uman. Asta nu presupune consumarea unui act sexual. Ci este o nuanta erotica de apreciere pe filiera asta. Barbatii sunt mai timizi, nu au placerea de a poza. Barbatii se ofera mai ales cand au porniri homo. Dar am facut si nud de baieti. Nu fac nici o diferenta intre nudul feminin si cel masculin. E ca o carcasa fizica, fiecare cu finetea si subtilitatile lui”. Se leaga o relatie de prietenie, cel putin, intre artist si model, dupa „sedinta”? Ovidiu Marciuc spune ca, de fapt, „procesul e invers”. „Intotdeauna a fost intai o prietenie, pe parcursul careia se adanceste increderea. Daca lucrurile nu sunt serioase, modelul caruia ii propui sa pozeze poate crede ca miza e pur sexuala”. Cat despre gandurile care ar putea sa zboare…, Ovidiu Marciuc spune ca pictatul unui nud este „ca la medic”: „In momentul in care desenezi, privesti pur profesional un corp. In studentie, daca era sa se infiripe ceva intre mine si un model, insemna ca nu mai era bun ca model. Pentru ca atentia se ducea in alta parte. Daca as fi vazut altceva decat un model e clar ca n-as mai fi putut desena. Nu mai puteam sa-l privesc ca pe un corp pe care sa-l transpun si artistic. Cand eram student, modele erau din plin. Atunci nudul nu era decat o unealta de exercitiu. Lucrurile astea erau si mai ferm detasate”. Sotia i-a fost artistului Ovidiu Marciuc un model constant mai ales in tinerete. Gelozie? S-a temut vreodata sotia artistului ca intre pictor si un eventual model s-ar putea infiripa ceva? „Ma gandesc ca un sambure de gelozie ar fi avut, dar pe baza de rationament l-a indepartat, asa ca eu nu l-am perceput. Mihai Chiuaru un pictor monumental in principal, exerseaza si el in anumite momente cea mai frumoasa si mai grea tema a artei plastice, nudul. In prima tinerete, insa, nu avea aceste preocupari astfel ca nu i-a facut nici un nud sotiei. „Nu intra in preocuparea mea atunci, pentru ca, altfel, cred ca ar fi vrut sa pozeze”. Marius Craita Mandra spune ca „o situatie dintr-o mie frizeaza zona intima”. Artistul sustine ca a fost provocat de o tanara sa-i faca un nud, cu scopul nedeclarat de a-l seduce: „Cand eram provocat mi se parea de foate prost gust. Pentru ca eu chiar credeam ca mi se ofeea sansa unui exercitiu estetic. Da, uneori, in studentie unele domnisoare foloseau aceasta propunere ca pe o stratagema, o nada”.
Masurile 90-60-90 sunt banale
in arta
Daca pentru a aparea in Playboy sau alta revista de gen, sau pur si simplu daca a aparea pe plaja abia imbracata o femeie se gandeste astazi ca trebuie sa arate impecabil si sa se apropie cat mai mult posibil de „idealul” 90-60-90, in arta, acest „ideal” este ocolit, find considerat banal, chiar si astazi. „Toti oamenii sunt frumosi din punctul de vedere al artei”, a subliniat Ovidiu Marciuc, un cunoscator al corpului uman. Din punctul sau de vedere, problema e la privitor. Privitorul e cel care asteapta reprezentarea unui corp uman „ideal”. „Pentru pictor nu cred ca este un ideal. Dar pentru cel care gusta, pentru consumator, da. Mie mi-ar placea sa pictez batrane, chiar nude, dar sunt retinut in privinta consumatorilor. Frumusetea e perceputa foarte divers. Din punctul de vedere al artistului, nu e un tipar de model. Consumatorului insa trebuie sa-i dai o frumusete interpretata”. Mihai Chiuaru crede ca „in orice nud e o armonie a formelor, in toata constructia unui corp feminin, indiferent cum arata. Pare putin bizar sa spun asta, pentru ca ne-am invatat cu tipul de frumusete feminin gen model. Or, nu e asa. Am vazut femei foarte grase cu o frumusete a carnatiei extraordinara. Exact cum e in natura. Nimic nu e aiurea”.
„Playboy
tangenteaza cu arta fotografica”
O revista ca „Playboy” sau „Hustler” sau mai stiu eu care, daca o cumperi, o cam ascunzi. Prejudecata generala ca astfel de materiale in care vezi femei dezbracate sunt pornografice face ca gestul de a achizitiona o astfel de revista sa fie legata mental de cuvintele neserios, frivol, indecent, necuvincios etc. De ce nu este catalogat drept pornografic un tablou care reprezinta un nud? Este Playboy pura pornografie? Ce spun artistii plastici bacauani? „Si un nud poate fi pornografic, spune Ovidiu Marciuc. Depinde ce vrei sa comunici. Daca arati o stare puternic erotica, tangenteaza cu pornografia. Dar daca un nud are puterea de a te atrage intr-o stare puternic meditativa, atunci nu mai e pornografic. Cand granita dintre poster si un tablou care reprezinta un nud e atat de firava e greu de depasit niste prejudecati. Diferenta dintre documentatie – film, documentar, fotografie explicita de tip medicinal, film pornografic – si arta este ca arta iti stimuleaza gandirea, iti stimuleaza intrebari filosofice, pe cand cealalta lucreaza la simturile fizice”. In opinia sa, Playboy „tangenteaza cu arta fotografica”. Pentru ca e tot mai greu sa gaseasca modele vii, artistul plastic bacauan picteaza uneori pornind de la modele din Playboy, Plaicuboi sau altele care reprezinta corpuri umane, chiar imbracate, pentru ca a deprins exercitiul de a dezbraca mental foarte usor un corp nu numai de haine ci si de carnatie, de musculatura. „Toti gandim in functie de gradul de cultura, mai spune Ovidiu Marciuc oferind astfel o nou posibil argument in discutia arta vs pornografie. Banuiesc ca si Playboy stimuleaza barbatilor o placere estetica, privind o poza de calitate. Dar privitorii se opresc in fata fotografiei la diferite niveluri in functie de gradul de cultura. De aceea cred ca Playboy, de exemplu, poate multumi diferite categorii de privitori. Si un mitocan dar si un privitor avizat”. Marciuc are toata colectia Plaicuboi, a incercat sa picteze si dupa Hustler dar, „ca documentatie nu prea are de a face cu artisticul. Sunt pozitii monotone, clasice, nu au nimic figurativ”. Din punctul de vedere al artistului Mihai Chiuaru, fotografia din Playboy poate fi fotografie artistica, depinde de sensibilitatea artistului, cat despre pornografie si nud in arta, „distanta e enorma”.Desi, spune Chiuaru, au fost si artisti care au fost categorisiti drept pornografici, pe nederept, un exemplu fiind Yves Klein. „Conteaza atitudinea pictorului fata de nud. Conteaza ce urmareste artistul. Indiferent ca deseneaza, picteaza, sculpteaza, depinde ce intentie are artistul. Privitorul citeste mesajul pe care il pui in lucrare”, subliniaza si maestrul Ilie Boca. Acesta a avut in 1998 la Galeria de la Teatrul National din Bucuresti o personala formata preponderent din nuduri.
„Nudul e o tema foarte grea, e reprezentarea femeii”
Blamat, ocolit, dorit, prezent sau absent, indiferent ce cuvant ar asocia cineva „nudului”, artistii bacauanii sunt de acord asupra unui aspect: „nudul este o tema grea”. „Am ales ca subiect de studiu corpul uman, pentru ca e o competitie mai incitanta, ma solicita mai mult, marturiseste Ovidiu Marciuc. Eu nu sunt un pictor de imaginatie, de filosofie, sunt un tehnician. Cu acest subiect mi-am dezvoltat toata cunoasterea mea ca artist”. „E o tema destul de grea, admite si Mihai Chiuaru. Nudul e o tema foarte grea. E reprezentarea femeii! E dificil sa pictezi nud dupa model viu. Acum artistul ramane mai mult intr-o zona a imaginativului foarte puternica. Ca sa faci nud trebuie sa stii foarte bine desen. Aici nu poti minti ca in arta abstracta, trebuie sa stapanesti foarte bine proportiile, culorile. Cred ca de aceea e si o tema rara la artisti. Nici lumea nu mai are rabdare. E mersul aberant al timpului. Nudul ramane oricum studiul elementar in academiile de arta”. Maestrul Ilie Boca: „Regulile artei se invata dupa nud”. Si Marius Craita Mandra este de parere ca nudul, ca motiv plastic, este mai greu decat portretul si ca pentru nud trebuie sa stapanesti foarte bine desenul. In opozitie fata de cele declarate mai sus, Mihai Chiuaru spune ca cei care abordeaza acum aceasta tema o trateaza la modul comercial, pentru ca nudul s-ar vinde. „Foarte multi, ca sa supravietuiasca, recurg la o forma usurica, peisaje, nuduri, natura statica. O forma de minciuna in arta, ca si maneaua. E o forma a compromisului in arta”.
Portret?
Pana unde?
Pana la brau?
Glumind pe tema faptului ca gasesti mai greu un model care sa fie dispus sa pozeze nud, artistul plastic Marius Craita Mandra sustine ca intrebat fiind de cate o domnisoara daca ar dori sa-i faca portretul, el ar fi raspuns: „Portret? Pana unde? Pana la brau, mai jos de brau?”. „Femeile, in pofida faptului ca au defectele lor, chiar daca nu sunt unele de foarte, foarte buna calitate, au oarece pudicitate. Se intampla rar sa ceara nud. E meritul pictorului sa faca miscarea de translatie de la portret spre nud”.
Femeile pozeaza pentru a afla cum sunt vazute
de ceilalti
Ovidiu Marciuc crede ca motivul pentru care majoritatea modelelor vin in atelierul artistului, cand vin, un fapt tot mai rar intalnit, este nevoia de a se vedea prin ochii celuilalt. „Au bucuria de a fi subiect si de a vedea cum le oglindim”. Marciuc recunoaste ca unele modele l-au rugat sa le ascunda in tablou defectele. „Chiar daca nu luau cu ele tabloul, simteau aceasta nevoie de a arata mai bine, imi spuneau vezi ca am pielea putin lasata, nu o picta asa sau daca nu-mi spuneau explicit, dadeau de inteles”. Scris de Laura HUIBAN
