Câtă ipocrizie, atâta cómedie! Deputatul Focșa, exclus din AUR, după ce i-a aplicat consoartei o zdravănă corecție, în cursul unei „busculade” casnice, având și plângere la poliție pentru asta, lipsit fiind de orice urmă de simț al onoarei, nici nu se gândește să-și dea demisia din Parlament, așa cum i-a cerut conducerea partidului. Îngaimă el ceva despre o oarecare vinovăție, dar găsește imediat cauza și scuza! Susține că, în căsnicia lui s-au produs acumulări de frustrări pentru că el s-a dedicat trup și suflet carierei politice. Ca să vezi ce triste urmări poate avea o totală și sinceră dedicare pentru bine comun! Ți se rupe inima de compătimire pentru bietul om. Care, ca să vezi culmea nerușinării la acest individ cu apucături grobiene, agresor cu antecedente, a declarat că, de acum înainte va lupta împotriva violenței domestice.
Violența, târfa neputinței, după spusa lui Shakespeare. Iar eu sunt convinsă că unii indivizi au o bădărănie structurală, sunt încremeniți în ea, fără putință de scăpare, așa că singura soluție este să te ții departe de ei, să nu ai de-a face cu ei.
Ipocriți sunt și cei care, vai!, s-au arătat vexați de limbajul vulgar din filmul comercial „Teambuilding”, care a stârnit o exagerată tevatură, de parcă nu ar fi alte subiecte importante de dezbatere publică. În fond, nu este vorba decât despre un film-pamflet, anunțat ca atare pe ecran, deci un gen care folosește îngroșarea trăsăturilor, caricatura, șarja, accentul grotesc, satirizând comportamente, atitudini, tipologii, situații etc. Din păcate, acolo este o oglindă exactă a unei părți din realitatea noastră cea de toate zilele, în care biata limbă română suferă și ea o groază de agresiuni, fiind sărăcită, utilizată incorect, vulgarizată. Nu cunosc mediul corporatist, dar am văzut, de pildă, stenogramele unor interceptări ale unor avocați, judecători, intelectuali, așadar, de un anumit nivel, și am auzit în direct, din pricini de microfon uitat deschis, izbucniri ale unor fruntași ai politicii autohtone, și toate organele sexuale defilau în vorbulițele acestora, slobozite fără nicio autocenzură. Sunt destule persoane, chiar și în zona culturală, acolo unde s-ar ridica niscaiva pretenții, cu un vocabular cât se poate de colorat. Așa că, să nu mai fim ipocriți și să recunoaștem, chiar dacă e deprimant, că așa se defulează în zilele noastre mulți indivizi: fac sex, se îmbată și vorbesc spurcat. „Nimic nu-i mai profund într-un om decât pielea lui”, spune undeva Gide. Care va să zică, oamenii nu-și pot ieși din pielea lor. E adevărat, real, ceea ce e la suprafață, se vede, cum am putea trece peste asta fără să ne mințim, să falsificăm, să edulcorăm realitatea? „Atâta vulgaritate pe cap de locuitor nu există nici în cele mai deocheate bordeluri marinărești”, e concluzia scriitorului Mircea Mihăieș dintr-un excelent articol în care vorbește despre mulțimea de atrocități relatate de televiziunile de la noi într-o singură oră. Televiziuni care au rămas total indiferente, continuă domnia sa, la dispariția recentă a doi valoroși oameni de cultură, Eugen Simion și D.R. Popescu. Acesta este, din nefericire, adevărul: suntem înconjurați, inundați de vulgaritate, de abjecție și se merge „triumfător” în continuare în aceeași direcție în dulcea „Românie educată”. Spațiul public este invadat și infestat de indivizi cu studii precare, lipsiți de o minimă decență, impostori și demagogi, în timp ce reprezentanții elitelor intelectuale (fără de care o țară nu poate progresa) sunt desconsiderați. Tristă realitate.
Carmen MIHALACHE
