În România, familiile monoparentale se confruntă cu dificultăți financiare semnificative, comparativ cu cele din Europa de Vest, o realitate care subliniază lacunele existente în politicile sociale destinate acestora. Potrivit unui raport al Friedrich-Ebert-Stiftung, între 2018 și 2022, costul mediu al creșterii copiilor în România a fost similar atât pentru familiile monoparentale, cât și pentru cele biparentale, deși în alte țări din Europa acest cost este considerabil mai redus pentru familiile monoparentale datorită diverselor scheme de ajutor social.
În cadrul țărilor OCDE, pentru o familie cu doi copii de 2 și 3 ani, în care ambii părinți lucrează, costurile totale pentru creșterea acestora reprezintă 13,6% din salariul mediu. În schimb, într-o familie monoparentală, unde doar un părinte lucrează, costurile pentru aceiași copii se ridică la 8,6% din venitul mediu. În România, această diferență nu există – atât familiile monoparentale, cât și cele biparentale suportă aceleași costuri, de aproximativ 10,8% din salariul mediu, ceea ce plasează România mult peste media OCDE pentru familiile monoparentale.
Această situație este valabilă și pentru majoritatea țărilor din Centrul și Estul Europei, unde costurile sunt similare atât pentru familiile monoparentale, cât și pentru cele biparentale. Totuși, există excepții notabile, cum sunt Bulgaria și Croația, unde familiile monoparentale beneficiază de costuri mai reduse comparativ cu cele biparentale.
Pe de altă parte, în Europa de Vest, unde există politici mai dezvoltate de sprijin pentru familiile monoparentale, diferențele între costurile pentru aceste familii și cele biparentale sunt mult mai mari. De exemplu, în Franța, costul creșterii copiilor într-o familie monoparentală este aproape la jumătate față de cel al unei familii biparentale (5,8% față de 11,4%). Același trend se observă în alte state, cum ar fi Finlanda, Danemarca, Olanda și Marea Britanie, unde costurile pentru familiile monoparentale sunt semnificativ mai mici.
O altă problemă majoră este legată de salariul minim în România. Conform datelor din raport, o persoană care crește singură doi copii și câștigă salariul minim trebuie să muncească 46 de ore pe săptămână pentru a ieși din sărăcie. Comparativ, o persoană fără copii care lucrează pe salariul minim ar trebui să muncească doar 33 de ore pe săptămână pentru a atinge același obiectiv. Situația devine și mai gravă în cazul familiilor monoparentale, care se află în imposibilitatea de a-și asigura un trai decent, chiar și cu salariul mediu.
În contextul acestor date, este evident că România are un sprijin financiar insuficient pentru familiile monoparentale. Raportul subliniază necesitatea unor politici sociale mai eficiente, care să adapteze nivelul salariului minim la costurile reale ale vieții, astfel încât și cei cu venituri mici să poată beneficia de un trai decent. De asemenea, este crucial ca autoritățile să întărească sistemul de ajutor social destinat familiilor monoparentale, pentru a le ajuta să depășească provocările economice cu care se confruntă.
Pentru a se alinia standardelor europene, România trebuie să pună un accent mai mare pe sprijinul financiar al familiilor monoparentale, astfel încât aceștia să poată trăi cu demnitate și să aibă acces la oportunități egale de educație și dezvoltare pentru copii.
