24 decembrie 2024

Extraordinarul de lânga noi: Bacauani curtati de elita mondiala a astronauticii

Doi tineri bacauani, absolventi ai Colegiului „Ferdinand I” Bacau, i-au impresionat cu proiectul lor pâna si pe cei de la Agentia Aerospatiala Euro-peana (E.S.A.). Ei au conceput un dispozitiv care va zbura în Cosmos cu racheta REXUS, de la baza Kiruna, din Suedia.

LOW-GRAVITY TEAM, cu doi studenti bacauani în componenta, uimeste lumea



Sorina Lupu si Laura Manoliu (ambele de la Facultatea de Electronica si Telecomunicatii Bucuresti), Ion Ciobanu (doctorand, Toyohashi University, Japonia ), Ioana Ciuca (anul II, licenta la Astrofizica, Universitatea din Durham, UK), Claudiu Cherciu (anul I masterat, la Automatica si Calculatoare), Camil Muresan (anul III, licenta la Aeronautica), Claudia Chitu (anul IV, licenta la Automatica si Calculatoare), Cristi Soare (anul II, licenta la Automatica si Calculatoare), Costel Nachila (anul II, masterat la Facultatea de Mecanica), Dan Dragomir (anul II, doctorat, Automatica si Calculatoare)…

Zece studenti români care au uimit si înca uimesc lumea stiintifica. Doi dintre ei, Laura Manoliu si Ion Ciobanu, sunt absolventi ai Colegiului „Ferdinand I” Bacau. Fosta lor profesoara, Lucica Ciuperca, spune: „Acesti tineri sunt un fenomen, sunt extraordinari, sunt…!” Extraordinarul de lânga noi… Noi, cei care suntem atrasi ca un magnet mai ales de gafele politicienilor analfabeti, de disputele pe teme de coruptie si de cancanuri… Noi, cei care, asediati de mizeria politica si sociala, nu reusim sa realizam, de multe ori, distinctia dintre extraordinar si nimic…

tin

Lauri si pionierat în cucerirea Cosmosului

… În luna aprilie a anului 2014, un dispozitiv conceput de acesti studenti va zbura cu racheta REXUS, de la baza Kiruna, din Suedia, sub cercul polar, în Cosmos. Studentii acestia, care i-au impresionat cu proiectul lor pe cei de la Agentia Aerospatiala Europeana (E.S.A.), au gândit conceptul prin propriile forte si trebuie sa-si asigure singuri si finantarea. Nimic nou; traim în România…

Bacauanca Laura Manoliu, studenta la Facultatea de Electronica si Telecomunicatii Bucuresti, spune ca membrii grupului cuceriti de experimentele E.S.A. se cunosteau de la o competitie internationala a Agentiei Aerospatiale din Statele Unite (N.A.S.A.), din 2012, pentru care au conceput, împreuna, un robotel de adunat nisip de pe luna.

Atunci, Sorina Lupu, colega de facultate cu Laura, a propus abordarea unei alte competitii: programul de cercetare studentesc la racheta REXUS. Miza era cuceritoare, întrucât era vorba despre o cercetare reala, nu doar despre o competitie teoretica. I-au atras în competitie pe colegul Claudiu Cherciu si pe Ioana Ciuca, studenta care studiaza astrofizica, în Anglia.

Cei patru si-au ales un subiect de cercetare de poveste: sa topeasca, utilizând un laser, probe de metal care sunt folosite pentru navele spatiale, în conditii de gravitatie zero. Sperau ca rezultatele cercetarii sa fie materializate în sudura fisurilor navelor spatiale care sa poata fi reparate chiar la fata locului; în Cosmos.

Au cooptat în echipa un alt coleg: Camil Muresan, student la Aeronautica. Si tot au cooptat, pe parcurs, pâna când au devenit zece… si-au „botezat echipa”: LOW-GRAVITY (gravitatie mica). Au muncit pe rupte si au trimis proiectul la E.S.A. Aveau concurenti din tari cu mare traditie în cercetare.

Experti aerospatiali din Suedia, Germania si Olanda au analizat proiectele si, peste o luna, a venit vestea cea mare: alaturi de sase echipe din Europa, LOW-GRAVITY a fost invitata în Olanda, în decembrie 2012.

Aici, studentii români si-au sustinut proiectul în fata unor experti ai E.S.A. si din alte centre aerospatiale. Doar câteva zile mai târziu, Hugo Maree, de la E.S.A., din Noordwijk, Suedia, le scria: „Dragi LOWGRAVITY, … ma bucur sa va înstiintez ca experimentul vostru a fost unul dintre cele alese pentru zborul cu racheta REXUS 15&16, planificat în luna aprilie 2014”.

În gratiile expertilor nemti

În februarie 2013, au urmat antrenamentele la Centrul Aerospatial din München, Germania, timp de o saptamâna. Acolo, conceptul experimentului a fost verificat de specialisti. Atunci au realizat ca mai au nevoie de cineva cu expertiza în teleghidaj si electronica.

Asa a intrat si bacauanul Ion Ciobanu, doctorand la Facultatea pentru Automatizare si Calculatoare, în grup. LOW-GRAVITY era acum o echipa completa. La verificarea conceptului, la München, echipa din România a stralucit, obtinând rezultate extraordinare.

Daca în aceasta faza ar fi fost descoperite deficite grave, un angrenaj prea complicat sau prea periculos, de pilda, totul era pierdut. În vizita din Germania, fiecare grup de participanti a beneficiat de un mentor profesionist.

Studentii români au aflat ca renumitul director de la Departamentul mecanic al E.S.A., Koen De Beule, care era si cel mai mult solicitat de catre toate grupele, a ales echipa din România. Au lucrat împreuna în München, în România.

La München, studentii au fost foarte încântati. Subiectele cursurilor erau foarte interesante, cu totul diferite de cele de la facultate, dar se bazau pe cunostintele dobândite la facultate. Cum i-au convins studentii români pe expertii E.S.A. cu proiectul lor? Atuurile n-au fost putine. Era primul experiment care… aducea un astfel de laser în Cosmos.

Oferea posibilitatea de a fi folosit pentru reparatii la o statie aerospatiala. Constructia era simpla: doar un laser, trei mostre de metal si un singur brat miscator, nu prea exista riscul sa nu functioneze ceva. Organizatorii s-au mirat de faptul ca toti românii sunt atât de tineri. Ceilalti participanti erau masteranzi, doctoranzi, unii lucrau deja la institute de cercetare prestigioase…

Laura Manoliu ne spune: „Experienta de la E.S.A. este nu numai foarte interesanta, dar si extrem de solicitanta. Au fost foarte multe verificari si termene limita, în care trebuia sa ne încadram, pentru a obtine mult doritul «bilet în spatiu».

Tot programul REXUS/BEXUS doreste sa-i obisnuiasca pe studenti cu o misiune spatiala reala. De aceea a trebuit sa scriem toata documentatia, sa facem analize de risc, simulari, sa construim experimentul, sa-l testam, prilej cu care ne-am obisnuit cu abrevierile specifice, cu termeni de specialitate, dar si cu anumite metode de producere sau asamblare a componentelor mecanice si electronice pentru a fi viabile în spatiu.

De asemenea, este o ocazie foarte buna sa vorbim cu specialisti din domeniul aerospatial si sa obtinem informatii de interes, în domeniul fiecaruia dintre noi”.

„As dori sa fac ceva deosebit în tara mea”

Ion Ciobanu, Nelu, cum îi spun prietenii, nu a avut, la început, sufletul apropiat de Politehnica: „Pâna în clasa noua, m-am vazut ca un mare istoric! Trei sferturi din cartile mele sunt despre istorie”.

S-a acomodat cu atmosfera cercetarii în primii ani la facultate, când a descoperit pasiunea de a construi circuite electronice, cu fel de fel de apli-catii. Pe lânga „cubuletul plutitor”, are în „palmares” si „fulgerul cântaret”, un arc de descarcare electric, care vibreaza si cânta ca o coarda.

Este asaltat de idei: un aparat de fotografiat aura, o casca inedita care citeste impulsurile din creier si le transforma în miscare… Visul sau? „As dori sa fac ceva deosebit în tara mea. Poate înca un satelit românesc? (…) Unul mai de succes, mai frumos, celebru…” Acum, bacauanul „fernandist” Ion Ciobanu este deja în Japonia, la Toyohashi University, acolo unde îsi continua studiile de doctorat, „si unde este foarte apreciat”, ne spune Laura.

Pe „fernandista” Laura Manoliu, fizica a fascinat-o toata viata, asa ca alegerea unei facultati tehnice i s-a parut fireasca. „Întotdeauna am vrut sa stiu cum se comporta materialele. Ce experimente au facut altii, înainte de mine? Ce poate fi altfel în experimentele mele?” , zice ea. Tatal sau, inginer, om cu simtul valorii, i-a spus la început: „Alege mai degraba o meserie în care sa nu bati tu la usa altora, pentru un job, ci sa te caute altii pe tine”. Minunat sfat… Ca si Copilul…

Lauri mondiali, în asteptarea zborului cosmic…

Pâna în aprilie 2014, nu mai e mult, dar Laura Manoliu, Ion Ciobanu, împreuna cu membrii echipei LOW-GRAVITY, „brodând” fericit pe aceeasi tema, s-au gândit sa abordeze o noua tinta: participarea la cea de a 64-a editie a Congresului International al Astronauticii, Beijing. Au prezentat un studiu stiintific despre solidificarea si modificarea proprietatilor aliajelor de titaniu topite în miligravitatie. LOW GRAVITY TEAM s-a întors recent de la Congresul de la Beijing, încununat de lauri.

Laura (de la… lauri?) Manoliu vorbeste despre rezultatul obtinut, de parca ar povesti despre ceva obisnuit. Extraordinarul a devenit pentru acesti minunati tineri firescul fiintarii lor: „Am prezentat acolo rezultatele topirii si lipirii, obtinute pe Pamânt, dar si cum ne asteptam sa difere structura materialului dupa topirea în spatiu.

Am participat cu acest studiu stiintific la concursul studentilor, unde au fost acceptate în finala numai 30 de echipe de la universitati prestigioase din lume: MIT, Politehnica din Toronto, universitati din India, Germania (majoritatea), Anglia, Italia, Rusia, China, Japonia, Franta, Australia, Spania. Am fost acceptati în finala si am obtinut cel mai mare premiu al conferintei si cupa Hans von Muldau Team Award, pentru cel mai bun proiect de echipa”.

O familie minunata: Low- Gravity Team

Laura continua: „Premiul de la Beijing a fost o surpriza «asteptata». Ne doream foarte mult acest premiu, dar eram constienti ca este foarte greu de obtinut, deoarece celelalte echipe reprezentau universitati prestigioase din lume.

Am trait sentimente variate si complexe: determinare (atunci când am scris articolul stiintific), emotie (la prezentare), speranta (dupa prezentare), euforie (când am fost anuntati ca am câstigat). Foarte emotionant a fost si momentul premierii, atunci când am fost invitati pe scena, fiind prezentati cu premiul cel mai important, primind si cupa conferintei.

În ceea ce priveste parintii, despre care ma întrebati, le sunt foarte recunoscatoare, dar, în acest proiect, familia este echipa (Low-Gravity Team) si succesul este datorat faptului ca suntem împreuna, în aceasta formula, ca ne completam, dar ne si asemanam foarte mult, ca suntem prieteni, dar si frati, ca ne certam (rareori), dar ne împacam imediat, ca si cum nu a fost nimic (împreuna, am învatat sa toleram, sa colaboram, sa iertam si sa uitam ca am iertat). Un merit important în echipa îl are sefa team-ului, Sorina Lupu (anul III, Facultatea de Electronica, Telecomunicatii si IT ETTI), care a stiut sa ne coordoneze foarte bine si sa ne motiveze. As dori sa scrieti numele lor, deoarece suntem toti foarte importanti! Noi suntem 10 în echipa, dar din lipsa de fonduri, mergem câti putem, la congrese, competitii…

La Congresul din China, am putut merge, din pacate doar 6 (Sorina, Ioana, eu, Nelu, Claudiu si Camil), la E.S.A. am fost si 8, în vara. Toti 10 suntem membri si muncim, cam egal, dar, din pacate, nu putem merge toti, peste tot. Speram sa putem ajunge toti la lansarea rachetei, în aprilie 2014, de la Kiruna, Suedia ”.

La capatul uimirii asteapta marile certitudini, marile confirmari sau deceptia. Acesti studenti care au uimit/uimesc lumea stiintifica internationala au devenit certitudini/confirmari aplaudate ale domeniului.

Accesând http://www.youtube.com/watch?v=8u8wUFhlsx8, puteti urmari si festivitatea de premiere de la Beijing. Veti vedea niste minunati tineri români înconjurati/apludati/curtati de elita stiintifica mondiala astronauticii. Doi dintre acesti tineri sunt bacauani, sunt extraordinarul de lânga noi. Cu ei, în aprilie 2014, vom porni si noi, cu Sufletul, în Cosmos. Dar, poate nu doar cu sufletul. Cucerirea Cosmosului are nevoie si de finantari…
Ion Fercu



spot_img
Ce condiții trebuie să îndeplinească articolul
- Advertisement -
spot_img