Exigenţele urmării lui Cristos

Învăţătura lui Isus prezentată prin cele două parabole – construirea unui turn fără a calcula cheltuielile şi regele care vrea să plece la război împotriva altui rege mult mai puternic – este simplă: proiectele omeneşti cer judecată, efort, cheltuieli mari, multe riscuri. Urmarea lui Cristos, pentru a ajunge în împărăţia Tatălui, să fie făcută oare cu braţele încrucişate? Se poate ajunge acolo din pură curiozitate? Nicidecum! Cristos însuşi a venit pe acest pământ pentru a ne oferi o misiune nouă: „Poruncă nouă vă dau vouă” (In 13,34) care să rupă frontierele de natură, de sânge, spre a căuta binele tuturor, fără limite.
Această învăţătură a Mântuitorului este în vederea hotărârii, a alegerii, pe care ucenicul este chemat să o facă şi care cere moderaţie, obiectivitate, o cunoaştere amănunţită a riscurilor. Aceasta nu este o hotărâre care poate fi actualizată cu uşurinţă într-un moment de euforie. Se cere multă seriozitate, inteligenţă, disponibilitatea de a munci fără preget ziua şi noaptea, primirea crucii şi hotărârea de a merge până la capăt cu orice preţ. Hotărârea principală de a-l urma pe Cristos exclude jumătăţile de măsură, compromisurile, veleitarismele, scuzele comodităţii.
Așadar, Cristos ne cere să avem înțelepciune în misiunea noastră pe acest pământ. Dar ce este înţelepciunea? Înţelepciunea nu înseamnă erudiţie. Nu înseamnă nici măcar simpla ştiinţă, adică acea cunoaştere raţională obţinută prin cercetări profunde şi metodice. Înţelepciunea este o ştiinţă care presupune o oarecare experienţă, o dragoste faţă de aproape şi o bucurie nespusă în tot ceea ce se face bine. Înţelepciunea nu priveşte atât lucrurile trecătoare, cât mai ales cele spirituale. Este o ştiinţă contemplativă, însă şi o ştiinţă operativă, orientată spre activitate, şi care cere a fi tradusă în fapte concrete ale vieţii. Înţelepciunea creştinească este perfecţiunea lui Isus prin excelenţă, care înseamnă o adeziune nu atât a minţii, cât a inimii, a întregii persoane, fiindcă aici nu este vorba de a alege doctrina lui Isus, ci pe Isus însuşi. Acum înţelegem concluzia Evangheliei: „niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu”.
Ca să avem puterea necesară să înţelegem învăţătura lui Isus, Biserica ne cere să înălţăm această rugă: Dumnezeule, care l-ai trimis pe Fiul tău pentru a ne răscumpăra şi a ne face copiii tăi adoptivi, te rugăm, priveşte cu bunătate la fiii iubirii tale şi dăruieşte tuturor celor care cred în Cristos libertatea adevărată şi moştenirea veşnică (LR). Amin.

Pr. Richardo-Dominic Baciu
Biserica Romano-Catolică „Sfântul Nicolae” Bacău