Vorbim de multe ori despre nevoia de modele, mai ales pentru tanãra generatie. Si deplangem faptul cã acestea nu prea existã. La o mai atentã aplecare asupra subiectului, vedem cã totusi, sunt cateva personalitãti carismatice din lumea culturii la ora actualã, care atrag prin magnetismul lor pe cei aflati in cãutare de certitudini. Adicã pe cei tineri, in primul rand. Una dintre aceste figuri de exceptie este Horia-Roman Patapievici, fostul disident cu alurã adolescentinã, imbrãcat in jeansi si in pulover, povestind celor interesati odiseea formãrii sale intelectuale si istoria cãrtilor sale, „Cerul vãzut prin lentilã”, „Zborul in bãtaia sãgetii”. Anii au trecut si acum, la televizor, urmãrim un domn elegant, distins, cu papion, pãrand un pic de modã veche, cu o tinutã a l’anglaise. Ideile in dialog sunt captivante, iar moderatorul are o prezentã mai mult decat discretã, lãsandu-si invitatul in prim plan, asa cum este si firesc intr-o emisiune bine ganditã si realizatã cu onestitate profesionalã. Ceea ce ne prinde, ne starneste curiozitatea, este chiar spectacolul ideilor din schimbul de opinii, din relatãrile unor experiente derulate sub ochii nostri la emisiunea lui Patapievici. Nimic nu este tern, nimic nu este trenant intr-o astfel de conversatie in care nu existã nici un element exterior, nici un artificiu menit sã creascã mult invocatul rating. Si totusi, Patapievici prinde la public, devenind, in timp, un veritabil brand. Emisiunea sa are audientã, revista pe care o scoate e cititã („Idei in dialog”), conferintele lui atrag o multime de oameni. Care sã fie secretul acestui neasteptat succes? Cred cã este vorba despre calitatea discursului sãu, deloc scortos, academic, prãfuit, dimpotrivã, modern, viu, mlãdios, ancorat in prezent. Chiar dacã a ajuns la maturitate si e intr-o posturã oficialã acum, ca director al Institutului Cultural Roman, Patapievici (care a starnit scandal cu unele afirmatii din cãrtile sale mai noi, „Politice” si „Omul recent”) isi pãstreazã farmecul si prospetimea, amandouã venite din inepuizabila lui putere de a se arãta uimit in fata miracolului lumii si al vietii. Spirit religios profund, Patapievici e un om al sensurilor autentice, interesat de propria-i viatã trãitã cu discernãmant si rost, statutul de vedetã (trecãtor si nesemnificativ, in fond), lãsandu-l indiferent. Stilul sãu trezeste admiratie, modelul sãu fascineazã, acestea fiind semne de normalitate binevenitã intr-o societate agresatã de nãvala prostului gust, a vulgaritãtii si tembelismului infãtisate ca divertisment.Scris de Carmen MIHALACHE
- Advertisement -
