Problema cu orice tip de manipulare de natură politică, de mediu , sănătate ori război e aceea că nu există nici o modalitate de a-i pune capăt fără consecințe, de regulă, negative. Odată pornită manipularea, este nevoie de din ce în ce mai multă manipulare pentru a menține jocul. Un exemplu a fost narațiunea privind vaccinarea anti –COVID care întâi ne imuniza, apoi ne proteja 9 luni, după care 6, mai apoi 4 , ca în final să fim asigurați că vaccinarea ne ajută să nu ne îmbolnăvim grav. Într-adevăr, se poate interpreta și așa, după injectare unii vaccinați nu au mai avut șansa unei îmbolnăviri. Toate astea pe fondul distanțării sociale și a portului măștii, culminând cu denunțarea, amendarea și arestarea celor care nu respectau normele sanitare impuse cu încălcarea constituției . Toată teroarea insuflată prin manipularea realității timp de doi ani de media subvenționată a fost pentru a justifica politica fascistă de supunere a populației. Experimentul a funcționat și funcționează și acum, dar pe un alt subiect- războiul, respectiv, dictatura rusă versus democrația ucraineană. I se reproșa fostului URSS (și pe bună dreptate) teroarea KGB-istă, căreia i-au căzut victimă mii de preoți care nu aderau la politica momentului. După același model, și în România preoții care nu îmbrățișau politica vremii erau acuzați de legionarism ori având simpatii legionare. Nici Sfântul Ardealului– Arsenie Boca, nici mitropolitul de vrednică amintire Bartolomeu Anania, pr. Ilie Lăcătușu, pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, pr. Arsenie Papacioc și lista e atât de lungă , nu au scăpat de aceste acuzații sau de închisoare. Dacă atunci occidentul dezavua practicile comuniste, acum le aprobă. În ultima perioadă, în Ucraina, poliția și alte autorități ale statului au desfășurat mai multe acțiuni, în forță, prin care au confiscat clădirile de cult ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice (autonomă în cadrul Patriarhiei Moscovei) și le-a dat noii înființate Biserici Ortodoxe din Ucraina. Recentul episod cu arestarea și umilirea Mitropolitului Pavel, vicarul Lavrei Pecerska, în Postul Paștelui, sub acuzația că ar fi simpatizant al ,,ocupanților ruși”, nu face decât să justifice propaganda rusă privind ,,nazismul ucrainean”. Pe de altă parte, conduita Kievului se înscrie în politica de distrugere a spiritualității creștine promovată de curentul neomarxist și are o istorie în Ucraina, chiar dacă abia acum a ajuns și la credincioșii ucraineni nativi. Până de curând fuseseră vizate minoritățile ,, Nu doar că Ucraina ocupă în mod samavolnic partea de Bucovină luată de la România, dar desfășoară și o prigoană împotriva etnicilor români și a bisericilor acestora. Astfel, biserica din satul Mihalcea tocmai a fost luată cu asalt a treia oară de către fanaticii Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, biserică schismatică inventată de statul ucrainean cu sprijin american, doar pentru a rupe Ortodoxia.” ne spunea în decembrie 2020 https://geopolitika.ro/regiuni/romania/in-bucovina-romaneasca-din-ucraina-biserica-ortodoxa-este-sub-asediu/ și continua; ,, Presiunea asupra bisericilor ortodoxe din Bucovina ocupată de Ucraina este atât de mare, încât încă din 10 februarie 2019, comunitatea religioasă a Bisericii Ortodoxe Ucrainene din satul Mihalcea ține o veghe de rugăciune neîntreruptă pentru pace în Bucovina. Ei luptă astfel chiar în mod fizic pentru apărarea dreptului la libera mărturisire a credinței ortodoxe, fiind obligați să își păzească locașul de cult de invadatori…” În ciuda ajutorului dat de România Ucrainei perspectivele se arată sumbre pentru românii ortodocși din Ucraina. După https://romania.europalibera.org/a/biserica-ortodoxa-ucraina-razii-servicii-informatii/32180326.html : „În 2019, când a câștigat președinția Ucrainei, Volodimir Zelenski spunea că va lăsa în pace bisericile și că nu contează care biserică aparține cui și cine, unde se roagă. Acum, în contextul războiului, el spune că Biserica Ortodoxă Ucraineană reprezintă riscuri de securitate pentru Ucraina și că mulți preoți, fețe bisericești, au implicări și legături diverse cu Moscova… Comunitatea românească din Ucraina are circa 100 de biserici în care se slujește în limba română și toate sunt subordonate canonic bisericii cercetate acum de autoritățile de la Kiev. Până acum, românii s-au aflat sub umbrela Moscovei pentru că aici li s-a permis să se roage în limba maternă, ceea ce a fost mai important pentru ei decât orice subordonare. ” Însă președintele Zelenski nu are treabă doar cu dușmanul în anteriu, ci și cu istoria . Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc la 1 aprilie 1941, în Bucovina de Nord; circa 3.000 de români au fost uciși de trupele sovietice când încercau să treacă granița din URSS în România. (Potrivit unor martori, supraviețuitorii au fost torturați, executați, sau îngropați de vii în morminte de către NKVD, poliția secretă sovietică.) https://www.activenews.ro/stiri/NOU-SCANDAL-CU-SLAVA-UCRAINA-Romanii-au-fost-impiedicati-sa-si-comemoreze-mortii-pe-locul-Masacrului-de-la-Fantana-Alba.-Jurnalist-UCRAINENII-MAI-JEGOSI-DECAT-SOVIETICII.-Slujba-de-pomenire-s-a-tinut-in-padure-FOTO-VIDEO-181171 ne amintește că în 2021, organele ucrainene declarau că Masacrul de la Fântâna Albă „a fost o provocare premeditat planificată și organizată de serviciile secrete române împotriva locuitorilor Bucovinei”. Textul este extras din clipul realizat în anul 2021 de Administrația Regională de Stat Cernăuți prezent și în acest moment pe pagina de Facebook a autorității statului . Pe 1 aprilie, săptămâna trecută, s-au împlinit 82 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă; românii prezenți la comemorarea victimelor au fost umiliți de autoritățile ucrainene care au scos steagul românesc de pe monumentul comemorativ și i-au silit pe români să-și susțină slujba de parastas în pădure, pentru că cea oficială a fost ținută doar în ucraineană. Jurnalistul sucevean Sandrinio Neagu, citând un participant la acțiunea de comemorare, scrie într-un articol că: „autoritățile ucrainene au încercat să sechestreze comemorarea și să o transforme într-o manifestare culturală ucraineană”. În fapt, manipularea propagandistică nu mai poate da înapoi și vom fi împinși dintr-un compromis în altul, obligați să înghițim toate mizeriile politice, în numele unui interes străin României. Ultimul compromis a fost oficializat printr-o hotărâre a Senatului României care, formal, mimează o umbră de suveranitate, dar nu prea mult ca să nu ne deranjăm vecinul. Astfel, Hotărârea Nr. 13/2023 din 13 martie a Senatului României referitoare la modificarile Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului privind dezvoltarea reţelei transeuropene de transport (TEN-T), la art. 4, spune; ,, Senatul României solicită Comisiei Europene angajamentul ferm că implementarea Regulamentului european propus nu va dăuna Deltei Dunării. În contextul în care Ucraina a solicitat recent adăugarea canalelor Chilia şi Bâstroe la reţeaua TEN-T, ….. orice plan de construcţie a canalului Bâstroe ar putea afecta iremediabil mediul înconjurător, distrugând Delta Dunării şi prejudiciind, implicit, interesele României.” Nu știm cât ,,de recent” a solicitat Ucraina ,, adăugarea canalelor Chilia şi Bâstroe la reţeaua TEN-T” întrucât ,,planul de construcţie a canalului Bâstroe” a fost implementat cu succes înaintea emiterii acestei hotărâri. Problema gravă e că, din modul în care e redactată, hotărârea Senatului pare să-și însușească Rezoluția Cabinetului de Miniștri a Ucrainei nr. 136, din 9 februarie 2022, după care brațul Chilia e cale navigablă interioară a Ucrainei. Cert e că operațiunea Bâstroe a fost realizată cu acordul anterior tacit al politicienilor români, executanți docili ai ordinelor primite de afară. Circul cu parlamentarii ce mimau revolta și cu președintele hotărât care i-a certat , cât și simularea verificării adâncimii canalului făceau parte dintr-o regie menită a mima democrația și a promova imaginea de forță ( pentru exterior) a președintelui Iohannis (imaginea internă deja nu-l mai interesează). Media, care se indignase inițial, brusc s-a potolit iar hotărârea senatului publicată în M.Oficial din 23 martie nu a mai interesat pe nimeni. România a înghițit încă o dată hapul amar al faptului împlinit. Evident, pentru motive înalte și intangibile de securitate strategică.
Jr. Adrian M. Ionescu
