Ecranul începu să lumineze. Imediat se auzi și semnalul sonor care avertiza că excursia se încheiase. Tzp53F-8 porni către naveta multicoloră. „În fond, era și timpul”, își spuse el. Oricum, această călătorie pe Pământ fusese o alegere proastă încă de la bun început. Poate că în urmă cu vreo 50 de ani ar mai fi avut ce vedea. Dar acum… Acum? Acum, numai munți golași și cratere imense, interminabile schelete metalice și gunoaie de tot felul. Bun, mai erau și tunelurile acelea subterane, dar cine ar fi avut timp să le exploreze pe toate? „Chiar, cine? Cine-n pana mea?” se întrebă Tzp53F-8, folosind una din expresiile favorite ale străvechilor oameni.
Da, tunelurile erau interesante. Nu descoperise în unul din ele acele așa-zise pictograme care marcau probabil evoluția/ involuția omenirii? Le analizase ore în șir. Unele erau ciudate, altele criptice, cele mai multe de-a dreptul hazlii. Foarte comice erau îndeosebi cele de la început, cu indivizi având frunți teșite, ochi înfundați și corpuri îndesate care, fie doborau cu pumnii animale preistorice, fie foloseau pietrele ca arme, fie își încălzeau fundurile păroase la foc. Mult mai sobră i se păruse imaginea tipului uscățiv, cu barbă și coroană de spini care sângera sus, pe o cruce. Cavalerul în zale era o adevărată capodoperă, în timp ce acea ciupercă imensă își ascundea înțelesul, la fel ca și zidul sub formă de cortină grea, ca de fier. Ultimele trei desene dinaintea neantului inexplicabil făceau însă toți banii călătoriei.
În primul, o mână ținea un fel de aparat plat de ascultare/vorbire, în timp ce mâna cealaltă împingea un cărucior tixit cu produse la pet, doză, sac ori pungă ale căror nume Tzp53F-8 le învățase la un curs de istorie comercială primitivă. Venea apoi perechea de mocofani zâmbăreți ce găteau un pește mutant cu șapte ochi, întreg desenul fiind plasat într-un dreptunghi deasupra căruia trona acel cuvânt straniu: facebook. Iar la final era ciudatul cu mască chirurgicală ce se spăla de zor pe mâini, încercând din răsputeri să țină închisă ușa pe care se pregăteau să năvălească zeci de omuleți gălbui, cu ochi oblici, conduși de un tip îmbrăcat în unformă militară, pe al cărui veston era brodat un cod, Covid-19/20/21+100 și un nume: Xi Jinping, în pana mea!
