Într-o atmosferă tihnită, cu iz de carte, la Filiala ,,Cosânzeana” a Bibliotecii Municipale ,,Radu Rosetti” din Onești, a avut loc, vineri, 29 martie, o dublă lansare de carte, care a prefațat și o importantă zi aniversară, cea a îndrăgitului poet, eseist, publicist și profesor, Dan Sandu, care duminică, 31 martie, a împlinit 70 de ani, vârsta deplinei maturități! Și a mai împlinit și 20 de ani de când a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Bacău, în aceeași situație aflându-se un alt poet și bun prieten de-al său, Alexandru Dumitru.
Evenimentul a prilejuit și o emoționantă întâlnire cu prieteni de-o viață, dar și cu alții, mai noi, care și-au găsit loc în sufletul poetului, unul atât de generos și de iubitor… Și unul datorită căruia, acesta a reușit să pună pe hârtie, inedite și sentimentale ,,cântece de prieten”, pe care le-a dăruit celor care i-au bucurat viața și cărora, la rându-i, le-a înseninat și bucurat viețile.
Printre cei prezenți s-au numărat, prof. dr. Emilia Boghiu, actuala președintă a Fundației Naționale ,,George Călinescu” din Onești, profesorii, publiciștii, memorialiștii și poeții, Cristina Iscru, Ștefan Epure, Adina Mitroiu, Aristotel Pilipăuțeanu, Doina Ionescu, Alexandru Dumitru, Ștefania Pușcalău, Gabriel Fornica, Corneliu Stoica, Ion Moraru, Romulus-Dan Busnea, Constantin Tudose, Nicu Tudose și alții (cu iertare, dacă am omis pe cineva).
Toate aceste cântece de prieten la care s-a făcut vorbire cu ocazia aniversării de la Onești, sunt fie poeme, fie proze poematice, care au fost grupate în două volume de excepție, cu un concept original, ieșite din tipar și în cele din urmă și de la tipar: ,,Cântece de prieten” (Editura ,,Sfera”, Bârlad, 2020) și ,,Prietenocrația” (Editura ,,Ateneul scriitorilor”, Bacău 2022).
Privitor la cel din urmă volum, acesta atrage nu doar prin calitatea literară și inovativă a scrierii, ci și prin excepționala sa originalitate, în care chiar titlul (,,Prietenocrația”) este o inovație lingvistică ce dă putere, ce întărește sentimentul prieteniei, legătura care îi unește pe prieteni. Căci, dacă tot există și vorbim despre ,,meritocrație”, ,,tehnocrație”, ,,aristocrație”, ,,democrație”, de ce să nu avem parte și de ,,prietenocrație”, ca formă de organizare a raporturilor dintre oameni, bazate pe prietenii sincere, dezinteresate și de durată, cu scopuri înalte și finalități așișderea…
Iar ca să ai un prieten adevărat, care să țină la tine, să te motiveze în tot ceea ce faci și să te aprecieze necondiționat, este tot mai greu, aproape imposibil, în vremurile noastre. Vremuri care, prevestec, din păcate, o schimbare a societății umane în mod rapid și inevitabil și, tot din păcate, nu înspre bine, așa cum mulți dintre noi ne-o dorim…
De aceea, cântecele de prieten pe care ni le dăruiește Dan Sandu au o valoare sentimentală cu totul aparte, pentru că ele ne adună laolaltă, ne întregesc, ne fac mai buni și mai simțitori, ne ajută să putem înfiripa și lega prietenii adevărate și statornice, într-o lume aflată pe buza prăpastiei și în care, nemernicia, ipocrizia, invidia și nepăsarea, sunt arme tot mai des folosite de răul care ne domină.
Îi mulțumesc și eu lui Dan Sandu, pentru cântecul de prieten pe care mi l-a dăruit și l-a publicat în ,,Prietenocrația”, un om cu suflet mare și mereu cu versul în buzunarul de la piept, de care mă leagă o prietenie care s-a desăvârșit sub semnul poeziei bacoviene, la una dintre edițiile festivalului ,,Toamnă bacoviană”, desfășurată în urbea lui Bacovia. Atunci, împreună cu el, am petrecut o noapte pur bacoviană, alături de o ilustră universitară, poetă și eseistă, Maria Pilchin, din Chișinău, în fapt, o discuție purtată în trei până la mijitul zorilor, despre care Maria a spus următoarele: ,,Chiar nu aș putea stenografia acea discuție… Ea nu poate fi repovestită, repusă în pagină, ea s-a întâmplat și au rămas doar stărilea acelea de căutare înverșunată a unui adevăr, a unei soluții existențiale, dacă ea o mai fi existând undeva, cumva…” Da, într-adevăr, superbe momente și de neuitat…
Nu o să insist asupra bogatei biografii a poetului Dan Sandu, despre care am mai scris și eu, dar și alții, poate chiar mai bine decât mine (cea mai bună variantă fiind, cred eu, cea a scriitorului și poetului, Cornel Galben, care poate fi citită în ,,Amprenta de Onești”, la https://amprentadeonesti.ro/2024/03/31/la-aniversara-dan-sandu-70/.
Însă, am să îl las (ca să nu fiu egoist), pe profesorul și scriitorul Ion Fercu, un alt bun prieten de-al poetului Dan Sandu, care nu a putut fi prezent la întâlnirea de la Onești, dar pe care am avut eu grijă să-l citez în lipsă și îl citez și acum, întrucât și cuvintele domniei-sale, înseamnă tot un cântec de prieten, și încă ce cântec: ,,Rod fericit al iubirii dintre două metafore, pe vremea când frunzele și zăpezile lumii mai foșneau încă a inocență, Dan Sandu, trăind miraculos, lipit de țâța unui romantism consiliat de postmodernism, a zămislit în singurătatea cea frumoasă a condeiului un regat ideatic inconfundabil în care poemul, eseul, epistola și strigătul depun mărturii despre sărutul edenic al bobului de rouă, dar și despre pârjolirile din sufletul nostru. Evadat imperial din Cetatea lui Bucur, și-a stabilit reședința de cugetare și întemeiere într-un univers mitic, devenind, pentru amici și iubitorii de cetire, Patriarhul Slovei de la Berzunți. Pe steagul regatului său, care flutură mereu a pace și iubire, de parcă în lume n-ar fi dat buzna dihonia, stă scrisă povestea aceea a lui Aristotel, care ne spune că prietenia înseamnă un suflet în două trupuri; o inimă în două suflete. Prin recentul dar pe care ni l-a făcut de sărbători, volumul `Prietenocrația`, poetul Dan Sandu a oficializat și denumirea regatului său. Din fericitul său exil intern, acest Don Juan al cunoașterii vizitat uneori, din păcate, și de `strângerea unsuroasă de mână/ a lui Iuda`, trimite în lumea cea bântuită de zbucium alte cincizeci de epistole de dragoste către prieteni ai săi, pe care pune sigiliul de taină al Prietenocrației, șoptindu-le ca din paginile unei utopii seducătoare: `Adevărata prietenie e să vezi cu inima, nu cu ochii`…`Prietenocrația sau unde am putea afla rădăcinile libertății`, își intitulează fericit `Cuvântul de întâmpinare` pentru volum, criticul literar Petre Isachi, cel care ne spune că `prietenii portretizați inimitabil de Dan Sandu sunt rari, foarte rari, unici, profetici, amintesc de Novum Testamentum unde – se știe – nu există profet disprețuit decât în țara lui și în casa lui`”.
Fragmentul este din articolul ,,Sihăstriile labirintului – Regatul Prietenocrației (`Adevărata prietenie e să vezi cu inima, nu cu ochii`)”, semnat de Ion Fercu și a fost publicat în ,,Deșteptarea”, la https://www.desteptarea.ro/regatul-prietenocratiei-adevarata-prietenie-e-sa-vezi-cu-inima-nu-cu-ochii/.
I-am dăruit lui Dan Sandu, câteva cuvinte de suflet și pentru suflet la întâlnirea de la Onești, la care am adăugat și aceste rânduri ajunse acum la final, cu aceeași stare sufletească și cu multă recunoștință, pentru poezia lui, pentru omul din el.
Maître Dan, de la Berzunți, mă-nclin, cu admirație, al tău prieten, Maître Dan, de la Slănic-Moldova…
La Mulți Ani!
Romulus-Dan BUSNEA
