Prindem de veste că ne apropiem de Cetatea cea plină de lumină și de înțeles a Betleemului. Simțim că ne aflăm dinaintea așteptatului Praznic al Crăciunului. Și băgăm de seamă că, fără de Hristos – Domnul, dezorientată și neîmplinită ar fi existența noastră, logica dăinuirii lumii și a universului, dar și cronica de a fi a istoriei protopărinților Adam și Eva, a lui Avraam, a regelui David, a lui Solomon, Rut etc. Nu întâmplător, în Duminica dinaintea Sărbătorii Nașterii Domnului, evanghelistul Matei, vameșul cel convertit, ne potrivește, spre a intra la ospățul bucuriei din peștera Cerescului Prunc, Cartea Neamului Domnului nostru Iisus Hristos (Matei 1, 1-25). Pentru a se asigura că nu vom uita a privi, cu nădejde, spre împlinirea profețiilor unei lumi aflată în continuă așteptare.
Faptul de a-L așeza pe Hristos, Pruncul, în Evanghelia zilei, pe linia descendenței din neamul patriarhului Avraam (cel care urca pe Muntele Moria, spre a-și aduce fiul, Isaac, jertfă) și a regelui David, răspunde nevoii de stabilire a unei identități, în cheia identificării cu Cel Așteptat. Cine este Iisus Hristos? Aceasta a fost întrebarea care s-a pus la nașterea Lui. A fost aceasta tema investigației, care s-a așternut pe buzele tuturor, și după naștere, în timpul vieții, înainte și după Înviere… Și nu întâmplător. O identitate strict pământească ar fi mărginit Fiul la a fi doar om, ca toți oamenii. Dar nu Dumnezeu. Iar o identitate numai cerească, printr-o naștere supranaturală, în afara conștiinței oamenilor, printr-o coborâre din Cer, fără a I se cunoaște părinții, strămoșii, localitatea natală, care să fi apărut printr-o întrupare tainică, L-ar fi făcut numai Dumnezeu, copleșindu-I pe toți cu puterea, strălucirea și măreția Sa. Insistența de a ni se prezenta șirul celor 42 de generații, rădăcina umană a Fiului, are rolul de a ne descoperi Taina Întrupării și fondul uman, împărătesc, rabinic deopotrivă, din care Domnul Și-a luat firea. Dar și faptul că această carte a neamurilor a rămas o carte deschisă. Noi înșine suntem neamuri din neamul lui Hristos. Căci, El este cel care dă justificare și valoare genealogiei de până și de după Dânsul.
Să ne pregătim sufletește, amintindu-ne de Betleemul care-și deschide iarăși peștera. Să ne înscriem, precum cei din neamul lui David, odinioară, mergând pe Cale spre ceasul Întrupării. Și să ne apropiem, cu râvnă și dor de Cer!
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu
