Eugen Verman, jurnalistul-scriitor

Prin vara lui 1994, redactorul sef mi-a pus in mana o petitie trimisa de niste cetateni din Parjol si m-a trimis… as-o rezolv”. Vara fiind, ziaristul Eugen Verman, cel care gestiona atunci mai ales problematica satului, era in concediu, asa ca… Atunci cand am coborat din masina aDesteptarii”, la Parjol erau zeci de petitionari care-l asteptau pe… Eugen Verman. Dupa ce i-am salutat, au intrebat in cor: aUnde este dl Verman?”… Greu i-am convins ca jurnalistul Verman nu poate veni. aNoi il vrem pe dl Verman!”, au protestat ei… Dupa ce am realizat ancheta, timid, unul dintre ei m-a intrebat: aBine, v-ati facut treaba, dar n-ar putea scrie dl Verman articolul? Cand scrie el, chiar daca ramanem la fel de nedreptatiti de autoritati, plangem pe articolul lui, asa de frumos scrie…” Atunci am inteles de ce este atat de apreciat jurnalistul Verman…
Apoi, l-am descoperit pe Eugen Verman ca scriitor. Ultima sa carte, aLiliacul alb. Zborul numarul trei”, publicata anul trecut, este, ca si celelalte, un fel de poem inchinat umanului autentic, o lacrima atat de curata asezata pe vanataile sufletul nostru, incat nu te poti abtine sa nu-l saruti pe autor. Am descoperit zilele trecute o epistola pe care i-a scris-o criticul si istoricul literar Ion Rotaru. Cei doi nu s-au cunoscut, dar regretatului Ion Rotaru ii acazuse” in mana una dintre cartile scriitorului Verman: ROBU. Am selectat cateva fragmente din aceasta inedita epistola care ar putea fi si o grozava cronica a cartii. aEste (cartea n.n. I.F), cel putin pentru mine, foarte atractiva, prin continut (…) si prin formula narativa adoptata. Pentru mine, povestirile Dv (caci este vorba despre un numar de povestiri cu un fir de legatura intre ele deosebit de natural exprimat) sunt un semn al necesitatii intoarcerii spre realismul clasic, dupa atata bajbaiala prin akafkaa, prin anoul romana, prin anaratologia postmodernaa, dupa atata Breban si Buzura, caramizi faulkneriene grele sa-ti rupa mana (…) Robu, mai ales Tony Balsam, chiar si Casa, Livada, Culai etc. sunt niste mici capodopere ale genului. Se vede de departe condeiul exersat (desi nu am mai citit nimic de d-ta), ritmul narativ bine stapanit, cu un indicibil aer poetic de oralitate, in descendenta lui Creanga si Sadoveanu, foarte… moldovenesc in acircumvolutiunilea lui anticipative sau retrospective, cu obligatoria revenire la… aprohimena (Vorba lui Creanga, mata stii sa faci nod la ata). Sunteti, Domnule Verman, un povestitor innascut (…) Povestirile d-tale au o mare fluenta narativa, sunt iesite din condeiul unui profesionist mester, mult experimentat, in chipul cel mai natural cu putinta. Desi afictiunilea nu sunt excluse, verosimilul se afla in drepturile lui suverane. Chiar asa erau scolile, Bistrita cu plutele ei, scaldatul (insumi, pe la vreo 17 ani, sau poate chiar mai putin, undeva in spatele fabricii, scaldandu-ma, odata cu altii, am sarit de pe o pluta priponita in taiac si m-am pomenit tarat sub aghilea, izbit cu capul dinspre fund in sus (…) In plus, carticica d-tale are si o unitate, naratiunile completandu-se unele pe altele exact ca intr-un bildungs-roman. Deranjeaza cumva (nu ma pot abtine, narav rau ce am) sa nu observ o scadere: obsesia mortii, chiar a… macabrului, odata nus”ce morbideza revine ca un laitmotiv la d-ta mai toate personajele – care se tin minte extraordinar de bine – izbutite mor: Culai, Tony, Nicu cel frumos din Balul, apoi si sora-sa, Maria, iubita povestitorului (…) Prin temperament, sunt o fire optimista. D-ta cum vei fi fiind? Sunt, chiar ca cititor, dornic sa te cunosc mai bine. Cu multa stima, I.R.”
Scrisoarea – dactilografiata amarunt”, pe doua pagini – este si o confesiune foarte interesanta pentru istoria literaturii, nu numai o declaratie de mare respect pentru acondeiul” lui Eugen Verman. Intr-un post-scriptum olograf, Profesorul Ion Rotaru ii solicita lui Eugen Verman o fotografie, date biografice, pentru a-l include in cel de-al saselea volum al aIstoriei…” sale pe care, marturisea, atocmai il termin de redactat”. Scris de Ion Fercu