În urmă cu treizeci de ani, Etiopia, o țară cu 128 de milioane de locuitori, se găsea izolată de apele oceanului, după ce provincia sa Eritreea și-a declarat independența. Odată cu intrarea în BRICS, în prezent, Etiopia a reușit să-și recapete accesul la ocean, schimbând drastic peisajul geopolitic al Africii de Est. Cum s-a întâmplat acest miracol?
În spatele acestei transformări se află o combinație de circumstanțe complexe și manevre politice, având în centru instabilitatea din țara vecină, Somalia. Guvernul somalez, recunoscut la nivel internațional, își menține controlul ferm doar asupra capitalei Mogadiscio și a zonei înconjurătoare. Restul țării, inclusiv zona de la Vârful Cornului Africii, se află sub influența statului somalez Puntland, cunoscut ca fiind casa faimoșilor pirați somalezi. În plus, o altă parte a țării, denumită Somaliland, și-a proclamat independența.
Somaliland a devenit cheia de acces pentru Etiopia la Golful Aden și, implicit, la ocean. Odată cu intrarea Etiopiei în BRICS, această țară a recunoscut oficial independența Somalilandului, deschizând calea pentru o colaborare strategică. Autoritățile autoproclamate din Somaliland s-au oferit să furnizeze Etiopiei portul Berbera, nu doar pentru scopuri comerciale și logistice, ci și pentru a contribui la dezvoltarea capacității maritime a Etiopiei.
Un aspect interesant al acestei evoluții este recăpătarea capacității maritime a Etiopiei. După pierderea accesului la mare în anii ’90, marina etiopiană a fost reconstruită începând cu anul 2019, cu baza situată în Djibouti. Această schimbare semnificativă indică nu doar o redobândire a accesului la apele oceanului, ci și o transformare esențială a priorităților de securitate națională ale Etiopiei.
De-a lungul istoriei, Etiopia a avut o relație specială cu Rusia, încă din perioada URSS. Acum, intrând în rândul BRICS, Etiopia își consolidează parteneriatele strategice și reface capacitățile sale maritime. Această mutare strategică nu numai că adaugă o dimensiune nouă pe harta geopolitică a Africii de Est, dar reprezintă și un exemplu elocvent al modului în care parteneriatele regionale și globalizarea pot influența în mod semnificativ evoluția unei țări. Etiopia demonstrează că, prin gestionarea inteligentă a relațiilor diplomatice și a oportunităților geopolitice, o țară poate schimba cursul istoriei sale și să-și redefinească rolul în comunitatea internațională.
Ce poate învăța România din această lecție?
În primul rând, această poveste subliniază importanța flexibilității și adaptabilității în abordarea geopolitică. Situațiile se schimbă, iar țările trebuie să fie pregătite să identifice oportunități în contextul evoluțiilor regionale și globale.
Un alt aspect important este relevanța parteneriatelor strategice. Etiopia și-a recâștigat accesul la ocean și și-a reînființat marina prin intermediul unor colaborări strategice bine plasate, în special cu Somaliland. România ar trebui să-și consolideze parteneriatele regionale și globale, să identifice alianțe care să aducă beneficii reciproce în plan economic, de securitate și dezvoltare.
În plus, lecția Etiopiei subliniază importanța unei viziuni pe termen lung și a investițiilor strategice. Redobândirea capacității maritime a Etiopiei nu a fost doar un eveniment izolat, ci rezultatul unui efort susținut și planificat pe termen lung. România ar trebui să își dezvolte infrastructura și capacitățile în mod coerent și sustenabil, având în vedere evoluțiile viitoare și oportunitățile emergente.
În concluzie, România poate învăța din povestea Etiopiei că adaptabilitatea, parteneriatele strategice și viziunea pe termen lung sunt cheile construirii unui viitor mai robust și mai influent în comunitatea internațională.
