Este șocant faptul că pe rețelele sociale se face curățenie prin ascunderea postărilor care denunțau abuzurile autorităților în perioada pandemiei. Acest lucru ridică întrebări privind libertatea de exprimare și transparența informațiilor. De ce ar trebui să fie ascunse postările care dezvăluie fapte reprobabile și cine are interesul să le facă uitate?
Într-o democrație, cetățenii au dreptul să cunoască adevărul și să aibă acces la informații critice despre abuzurile autorităților. Prin urmare, este necesar ca platformele sociale să permită libera exprimare și să asigure transparența informațiilor.
În numele unor măsuri sanitare discutabile, unele autorități au recurs la abuzuri fizice asupra cetățenilor, încălcând nu doar drepturile și libertățile acestora, ci și standardele de democrație și respect pentru statul de drept. Aceste abuzuri au fost documentate și distribuite pe internet. În multe cazuri, autoritățile s-au comportat cu brutalitate și agresivitate, acționând cu mult peste limita legală și morală. Este absolut necesar să se pună în discuție astfel de practici abuzive și să se ia măsuri pentru a evita ca ele să se repete în viitor.
Nu trebuie să uităm nici de faptul că autoritățile au recurs la forța militară pentru a face față crizei pandemice. Acest lucru a dus la apariția pe străzi a trupelor de militari echipați cu arme și vehicule blindate, ceea ce a creat o atmosferă de intimidare și frică în rândul cetățenilor. În loc să ofere sprijin și protecție, prezența militară a creat tensiuni și a amplificat sentimentul de nesiguranță.
23 aprilie 2020. Pe rețea se răspândește un film care arată cum, la Bolintin, în judetul Giurgiu, polițiști și militari înarmați cu arme automate au prins un grup de cetățeni care nu respecta măsurile ordonanței militare. Cetățenii au fost imobilizați, puși la pământ cu mâinile lagate la spate și snopiți în bătaie.
Eroica Armată Română și eroica Poliție Națională au încătușat oameni și i-au bătut pentru că și-au permis să sfideze niște reguli tâmpite și absolut inutile. O să spună mulți că „așa era atunci, nu s-a știut, n-ai ce face”. Ba ai ce face, pentru că nicio lege nu-ți permite să bați un cetățean, oricâtă autoritate ai crede că ai. Poate că polițistul s-a crezut șmecher pe tarlaua lui, dar militarii ăia nu au nicio scuză. Ca militar, băgai glonțul pe țeavă și-l somai pe polițist să înceteze, îl încătușai și-l predai procurorului. Pentru că „așa a fost ordinul”, „nu am avut ce face” și „aș fi avut eu de suferit dacă interveneam” nu au fost considerate scuze valabile la Nürnberg.
Într-o democrație, rolul armatei este să apere țara de amenințările externe, nu să amenințe și să intimideze cetățenii în propriile lor case.
Astfel de abuzuri afectează încrederea cetățenilor în autorități și pot avea consecințe grave asupra coeziunii sociale și a respectului față de statul de drept.
