Eroii noștri

Admit că dintotdeauna am avut vibrații bune, de fiecare dată când a fost vorba despre pompieri. Nu știu, dar mi se pare că sunt printre puținii, dacă nu singurii militari la care am vazut decența, orice s-ar fi întâmplat. Nu am să-i pun la socoteală pe cei trimiși să lupte prin Afganistan sau alte teatre operaționale, că deja e altă treabă. Dar, mai ales când au fost în misiune. Nu i-am vazut plângându-se vreodată că e prea cald sau că e frig și umezeală.

Nici nu se supără când vreun imbecil îi mai înjură sau își dă cu părerea, așa cum s-a-ntâmplat, de pildă, recent, la Târgu Jiu, unde, în loc să pună mâna pe găleți și să stingă sinistrul, urlau la bieții pompieri rămași fără apă. Pentru că, din păcate, așa e pe la noi, urlăm și ne smulgem perii din cap în loc să dăm o mână de ajutor. Uitați-vă la grecii pârjoliți de năpastă, cum sar, fiecare cu ce apucă, să potolească flăcările, deși nu e pe proprietatea vreunuia.

Da, sunt solidari, mai ales la greu. Ce să mai spun că ei, grecii, au fost printre puținii care s-au răzvrătit împotriva tiraniei de la Bruxelles. Culmea e că au și primit ce-au cerut. În fine, tot ei, grecii, au fost cam singurii care ne-au lăudat pompierii ajunși acolo ca să ajute la stingerea vâlvătăilor ce-au înroșit cerul Ma rii Egee. „Par că sunt de pe altă planetă”, strigau, efectiv înmărmuriți de eficiența și dedicarea militarilor cu tulumbe.

Plus că s-au dus acolo extrem de bine pregătiți și echipați. Dacă au cartografiat ei drumurile forestiere cu drone, au calculat direcţia vântului şi au folosit tehnologie de ultimă generaţie pentru localizarea incendiilor…Sunt sigur că pentru mulți alți români, trimiterea la muncă în țări străine n-ar fi fost o incantare, insa pompierii nostri au plecat fara sa cracneasca stiind ce ii asteapta. Nu s-au dus sa faca pe eroii desi, sa fim sinceri ei sunt eroi. Si am convingerea ca nici macar nu isi doresc pensii speciale. Sunt in stare sa lupte si cu mainile goale ca acum mai bine de un secol in Dealul Spirii.

Cinste lor!