Ne sunt absolut necesare cifrele atunci când vrem să aflăm care este amploarea sau frecvența unui fenomen, să facem comparații și să calculăm evoluția lui. Să facem previziuni și să găsim soluții, dacă e cazul. Dar niciodată cifrele nu vor provoca emoția pe care o stârnește imaginea unui copil subnutrit sau a unui bolnav topit de cancer.
Aflăm că în cutare colț al lumii, la mii de kilometri, o explozie sau un gaz împrăștiat în metrou a provocat moartea și rănirea multor persoane. Trei sute sau cincizeci e la fel de grav, căci nu putem aprecia gravitatea situației doar în funcție de numărul victimelor. Ne întrebăm cum e posibil, cine sunt vinovații și dacă vor fi pedepsiți vreodată, dar nu empatizăm cu tragedia oamenilor afectați de incident decât atunci când le vedem chipul, suferința.
La fel se întâmplă și în cazul Binelui. Poate că nu e suficient să aflăm că 900 de copii din satele sărace sunt ajutați de o fundație ca să putem înțelege pe deplin valoarea Binelui. Poate ar trebui să vedem cu ochii noștri cum se bucură un puști de patru ani când primește o carte cu povești sau o cutie de plastilină și este învățat să modeleze.
Ca să înțelegem Binele trebuie să cunoaștem lipsa Binelui. Acesta e resortul care ne face să acționăm. Gândindu-se la faptul că Gala Premiilor Comunității Băcăuane a devenit tradiție deja, Dan Negru a ajuns la concluzia că Răul este accidental, iar Binele, continuu. Mă bucură concluzia sa, măgulitoare pentru noi.
Și mă mai bucură faptul că în orașul nostru au loc evenimente care demonstrează că băcăuanii sunt oameni cu suflet, cu energie și inteligență. Câteva dintre acestea sunt inaugurarea Radioterapiei, Gala FSC și Capitala Tineretului. Pentru toți băcăuanii – aleși, angajați sau voluntari – care s-au zbătut ca aceste evenimente să prindă viață, aplauze.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
