Pe drumul vieţii noastre avem oportunitatea de a transcende printr-o sumedenie de emoţii, fie ele de natură constructive sau demoralizante. Dar oare ce sunt ,,emoţiile”?
Emoţia este o reacţie ce face parte din noi, care poate avea în unele cazuri, o intensitate apare, dar pentru a adăuga un argument mult mai solid în definirea cât mai exactă al acestui obiectiv vom observa în fragmentele de mai jos care sunt teoriile emoţiei:
- Teoriile fiziologice afirmă că răspunsurile intra corporale sunt responsabile pentru emoţii.
- Teoriile neurologice susţin că activitatea din creier duce la răspunsuri emoţionale.
- Teoriile cognitive consider că activităţile mentale sunt responsabile pentru formarea emoţiilor.
Psihologul Daniel Goleman clasifică emoțiile în următoarele categorii:
- Mânia: furia, resentimentul, exasperarea, indignarea, vexarea, animozitatea şi ura
• Tristețea: supărarea, mâhnirea, îmbufnarea, melancolia, mila de sine, singurătatea şi disperarea.
• Frica: anxietatea, nervozitatea, preocuparea, consternarea, neînțelegerea, îngrijorarea şi teama.
• Bucuria: fericirea, ușurarea, mulțumirea, binecuvântarea, încântarea, amuzamentul şi mândria.
• Iubirea: acceptarea, prietenia, încrederea, amabilitatea, afinitatea şi devotamentul.
• Dezgustul: disprețul,aversiunea.
• Rușinea: vinovăția, jena, supărarea, remușcarea, umilința și regretul.
Goleman afirmă că pe baza emoţiilor se formează predispoziţiile (ori, am spune noi, starea de spirit), care sunt mai puţin evidente/intense ca emoţiile, dar au o durată mai mare. Dincolo de predispoziţii sunt temperamentele, tendinţa de a-ţi aminte anumite emoţii şi care determină comportamentul general al persoanei în anumite conjuncturi.
Fiind studentă de-a lungul timpului am trecut prin vaste stări pline de emoţii, fie ele pozitive sau negative, de aceea am ales să vorbesc în acest articol despre emoţiile simţite în perioada sesiuni şi nu numai.
Probabil nimic nu se compară cu emoţiile pe care le simţim în momentul în care ieşim din zona noastră de confort şi suntem puşi în faţa unor noi încercări. De exemplu, prezentarea personală în faţa unui cadru didactic sau în faţa unui grup numeros de studenţi. Pentru unii reprezintă o barieră greu de trecut deoarece apare frica, ruşinea şi neîncrederea în propria persoană.
Se zice că în astfel de momente emoţia poate fi incontrorabilă, fiindcă simţi că sângele începe brusc să forfote în vene, golul din stomac e uşor comparabil cu o piatră preţioasă, iar neliniştea şi tremurul mâinilor şi picioarelor se manifestă involuntar.
Pentru studenţi, emoţiile sunt deja o stare pe care, cu greu, reuşesc să o stăpânească de fiecare dată când sesiunea se apropie.
În sesiune avem impresia că timpul trece din ce în ce mai greu. Se aşterne la nivel receptiv al fiecărui student, o nelinişte ce parcă nu mai are finalitate.
Fiecare examen reprezintă o nouă etapă din viața noatră, indiferent de gradul său de dificultate. În momentul în care începem să ne pregătim materialele necesare studiului apare și acel sentiment de nesiguranță și teamă pentru eșec. Dar lăsând timpul să se manifeste ajungem la concluzia că liniștea și calmul sunt singurele componente ce vor ajuta la străbaterea cu succes a fiecărui obstacol.
Mi se pare impresionant cum în două ore, atât cât durează examenul, ai parte de cele mai neobisnuite sentimente.
Personal vorbind, eu încă de la începerea studiului și până la finalizare examenului nu mă pot liniști, poate și pentru că dintotdeauna am fost o persoană mai emotivă, dar am încercat să formez un echilibru între emoție și liniște pentru a ajunge la cele mai bune rezultate.
De-a lungul sesiunii, am observat diferite tipologii de studenți, unii din ei se simțeau sufocați și lipsiți de puteri, fiindcă un student conștiincios își fură până și din orele personale de somn pentru a aprofunda studiul, iar alții ori se lasă pe ultima sută de metri și încearcă să rețin toată materia din întreg semestrul într-o seară (acest lucru fiind din punctul meu de vedere imposibil), fie nu învață absolut nimic și decurg la diferite metode care îi fac să simtă continuu aceea presiune și stare de stres.
Aceste tipologii de studenți pot fi reprezentarea unei stării continue de emoție, indiferent de metoda pe care o aleg de a învăța, ei vor simți o avalanșă de emoții, fie ele constructive sau invizibile.
În final, aș vrea să remarc că emoțiile sunt cele mai frumoase sentimente pe care le putem simți atât în sesiune, cât și în viața de zi cu zi, de aceea trebuie să învățăm să ne bucurăm de fiecare oportunitate și șansă ce apare în cele mai potrivite momente pe poteca vieții noastre.
Mina Mădălina
Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Facultatea de Litere
