Nu-s prea multe cuvinte pentru un titlu?
Considerăm că nu, de vreme ce e nevoie de o formă explicită pentru disciplina fundamentală din şcoala românească de azi şi de fapt din orice formă de învăţământ care dă întâietatea meritată limbii materne. Pedagogii recunosc larga prezenţă a obiectului limba română, „studiat pe parcursul întregii şcolarităţi” (G[heorghe] L[ăzărescu], „Dicţionar de pedagogie”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1979, s.v.). Profesorii de educaţie fizică, muzică ori desen consimt că reuşita elevilor la disciplinele atribuite lor, care implică aptitudini speciale, este dată înainte de orice de calitatea exprimării din discursul pedagogic.
Ce spun legile
Chestiunea este stipulată în legislaţia actuală a României, care prevede că rezultatele învăţării „reprezintă ceea ce o persoană înţelege (subl. ns.), cunoaşte şi este capabilă să facă la finalizarea unui proces de învăţare” (Legea nr. 1 – Legea educaţiei naţionale, publicată în „Monitorul oficial” nr. 18/10 ian. 2011), respectiv „sunt enunțuri care se referă la ceea ce cunoaște, înţelege (subl. ns.) și este capabil să facă un cursant la terminarea unui proces de învățare și sunt definite sub formă de cunoștințe, abilități, responsabilitate și autonomie” (Legea nr. 198 – Legea învățământului preuniversitar, publicată în „Monitorul oficial” nr. 613/5 iul. 2023). După cum se vede, cunoaşterea (principiu de maximă generalitate) a luat locul înţelegerii (obiectiv aflat în chip logic pe primul loc în actul de învăţare).
Unde e limba română?
Legea din 2011 precizează că „învățarea în școală a limbii române, ca limbă oficială de stat, este obligatorie pentru toți cetăţenii români. Planurile de învățământ trebuie să cuprindă numărul de ore necesar și suficient învățării limbii române. Autoritățile administrației publice asigură condițiile materiale și resursele umane care să permită însușirea limbii române”, iar Legea din 2023 trece de la deziderat la constatativ: „Învățarea în școală a limbii române, ca limbă oficială de stat, este obligatorie pentru toți beneficiarii primari ai educației. Planurile de învățământ cuprind numărul de ore necesare și suficiente învățării limbii române. Autoritățile administrației publice asigură condițiile materiale și resursele umane care să permită însușirea limbii române”.
Dar (an)alfabetismul funcţional?
„Alfabetizarea funcțională reprezintă un set de competențe care permite unei persoane să ia decizii în mod autonom, pentru a-și atinge obiectivele, pentru a-și dezvolta potențialul și pentru a participa în societate. Alfabetizarea funcțională cuprinde următoarele componente: a) competența de a înțelege (subl. ns.), a utiliza și a evalua texte și de a reflecta asupra acestora; b) alfabetizarea matematică, definită drept competența de a utiliza raționamentul, conceptele, procedurile, faptele și instrumentele matematice pentru a descrie, explica și prezice fenomene; c) alfabetizarea științifică, definită drept competența de a interacționa cu probleme legate de știință și cu ideile științei, ca un cetățean reflexiv, pentru a descrie, explica și evalua datele și dovezile în mod științific” (Legea din 2023). Aici înţelegerea e la locul ei. Ioan Dănilă
