Vi-l amintiti pe savurosul Constantin Tanase? Exact la el ma duce gandul, acum, când parca se petrec aceleasi lucruri ca pe vremea lui, din perioada interbelica.
O realitate care se repeta debordant de exact ca pe vremea bunicilor nostri „Legi cu droaia am facut?/Am facut !/Refacut, parafacut…/Desfacut!/Lefurile, le-am scazut,/Am redus tot ce-am putut,/Am mâncat ce n-am avut…/Si-am ajuns de necrezut…/Dar cu asta ce-am facut ?”, se intreba maestrul pamfletar in urma cu sapte decenii.
Aceeasi intrebare ne-o punem si noi acum, când ne asalteaza tot soiul de legi, una mai tâmpita decât cealalta, care, in final, apasa tot asupra românului de rând. Asa cum este paguboasa Lege 56/2006 prin care Maria sa Statul obliga tot românul care a chivernisit un ban la banca sa plateasca dari la Sanatate. Musai.
Chiar daca omul a fost sau inca mai este plecat in strainatate, la munca. O lege facuta pe genunchi, intre un prânz copios cumparat cu trei parale de la cantina de lux a Casei Poporului si un fresh de portocale servit dupa o repriza de scandal deputatesc. Sunt aceiasi oameni care ne cersesc din poarta in poarta votul, la fiecare patru ani, mintindu-ne cu câte o sapca, un pix sau o galeata.
Pentru ca apoi cu totii sa constatam, ca si maestrul Tanase, ca “Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!/E sloganul cunoscut./ Iarasi am votat ca prostii/ Si, cu asta, ce-am facut?!”. Personal, am refuzat sa mai ajung pe la urne de vreo câteva mandate, dezamagit (ca sa fiu elegant) de prestatia onorabililor politicieni.
Caci supararea mi-e indreptata exclusiv impotriva lor, a celor pe care de 24 de ani ii vad plimbându-se de la un partid la altul si facând tot soiul de coalitii menite sa detroneze nu stiu ce partid ajuns la guvernare.
Dar si a noilor parveniti in politica. Aceia carora, la fel, numai de mine nu li se rupe sufletul, oricât de mult s-ar smiorcai ca le pasa de norod. Prin urmare, sincer, nu as sti ce sa le recomand celui care va insista sa faca pe electorul. Sincer, m-as bucura sa stiu ca a avut de unde sa aleaga si, mai mult, a optat pentru varianta care sa ne salveze pe toti.
Altfel, vom mormai in barba “El tic, eu tac, el tic, eu tac”.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
