Maneaua si politica

Acum cateva zile, presedintele Basescu a reusit o performanta care nu cred ca va mai fi atinsa prea curand. Stimabilul domn ce ocupa fotoliul de la Cotroceni s-a comparat cu Adi de la Valcea. Nu stiam exact cine este acest cetatean cu care s-a comparat Basescu, dar m-am informat, deh, defect profesional. Este un prolific cantaret de manele. La prima vedere, presedintele pare ca, scuzati expresia, a luat-o pe aratura. Daca a ajuns sa-si compare cazul sau privitor la atiganca imputita” cu rimele unui tril manelistic, e grav tare. Nu-mi inchipuiesc nici in visele cele mai negre ca presedintele Germaniei, de exemplu, ar fi in stare sa faca asa ceva. Dar cum ai nostri sunt amai speciali” decat ai lor, imi dau seama ca presedintele Basescu are dreptate. Paralela facuta intre afirmatiile sale si cetateanul de la Valcea este perfect justificata. In fond, tot ceea ce au facut politicienii pana acum, politicieni din randul carora a rasarit si Basescu, seamana a manea. Ma mir ca presedintele nu a mers mai departe in comparatii si nu s-a referit la asemanarile dintre actiunile domniei sale si vreun scenariu de telenovela. Cred ca aLacrimi de iubire” i s-ar potrivi perfect, mai ales in ceea ce priveste relatia dumnealui cu un anumit partid politic. Nu-i dau numele, caci nici macar nu mai stiu cum se numeste exact. Procesul de manelizare a politicii a inceput nu de acum, ci din momentul in care Ion Iliescu a chemat minerii sa planteze flori in Piata Universitatii. Fiindca presedintele nu a vorbit de o chestiune noua, am putea merge cu asemanarile si paralelele mult mai departe. De plida, Tariceanu s-ar incadra perfect in semantica versurilor, aam motorul cel mai mare si salariul cel mai tare”, parlamentarii ar transpune perfect pe melodie, eventual pe ritm de manele, asomnoroase pasarele prin fotolii se aduna”, alesii bacauanilor din Consiliul Local si Judetean ar fi personajele principale dintr-o manea al carei prim vers ar fi ama doare-n cot de alegatori”. Pe primarul Stavarache nu-l pot incadra in versurile unei manele, din simplul motiv ca intreaga sa administratie este ca un album intreg de ritmuri orientale. Fie si numai daca ne gandim la modul in care se lamenteaza primarul de agreaua mostenire”. Dar ca sa nu creada Stavarache ca este deosebit fata de ceilalti politicieni-manelisti, promit sa ma gandesc la niste rime orientale, pe care le voi scrie la fel de mic precum au fost publicate proiectele de hotarare intr-un cotidian bacauan. Hai cu maneaua, da-i cu politica, baga mare cu administratia! Ci-ca-la-ca-ci-chi-cea!Scris de Ionut Avram