Nu stiu cum se face, dar toate vorbele atinse de pana lui Umberto Eco devin fermecatoare, tulburatoare, dar si… problematice, indiferent daca acestea sunt asternute pe pagina unui roman, eseu sau studiu semiotic. Imi arunc ochii peste un eseu din anul 1995 – ,,Mama, ce inseamna «frate»?” (Vezi volumul ,,Pliculetul Minervei”, Editura Humanitas, 2004, pag. 333-335) – si dau peste premonitii ale valului de refugiati care ravaseste astazi Europa.
Zice italianul Eco: ,, …cu un schimb continuu de imigranti, prin mentinerea ritmului actual al nasterilor, in 2150-2200 italienii vor disparea de pe fata pamantului. Vor fi inlocuiti de persoane diferit colorate si, in mare, vom fi in situatia de dinaintea caderii Imperiului roman”. Continua Eco: ,,Nu trebuie sa ne smulgem parul din cap: asa cum au disparut etruscii vor disparea si italienii. De multa vreme se tot spune ca trebuie sa ne pregatim pentru o Europa colorata si adevarata problema este daca acesti neeuropeni vor putea sa frecventeze Sorbona sau Oxfordul (sa nu uitam ca Sfântul Augustin era si el african); daca in schimb si Siena, sa zicem, va deveni o megafavela, locuita de adolescenti chinezi care ii vor impusca pe adolescentii chinezi, ar fi pacat (pentru Siena, pentru chinezi si pentru congolezi)”.
Vreau sa spun ca aceasta clasa politica mondiala jalnica – mare si tare in potlogarii de culise – este incapabila sa tresara pozitiv la premonitiile unor minti luminate ale contemporaneitatii. In acest context, reactia politicienilor europeni fata de mareele umane revarsate asupra batrânului (imbatrânitului?) continent seamana leit cu reactia ,,celebrului” Mos Teaca, personagiul acela de poveste care, panicat, le spune trupetilor ca saptamâna viitoare va veni domnul gheneral in inspectiune si ii va lua prin surprindere.
Umberto Eco, ingrijorat si de explozia demografica de pe continentul asiatic si cel african, care, adaugata efectelor crizelor politice locale ar putea mari proportiile exodului, nu aplauda solutia demografica a chinezilor (fiecare cuplu va avea numai un copil), intrucât, pe parcursul a doua generatii, semnificatia cuvintelor frate, sora, unchi, matusa, var, verisoara s-ar pierde. Sociologic vorbind, am putea asista, astfel, la un cutremur dramatic in corpul civilizatiei contemporane, una care inca n-a fost parasita total de suflet.
Pe de alta parte, paradoxal, ce sens ar mai avea fraternitatea pentru unul care ar avea cincisprezece frati, dispersati si parasiti de parinti, din cauza dihoniei pe care au zamislit-o saracia, somajul, conflictele modern-canibale? Mi se pare ca traim intr-un nou tip de barbarie in care auzim doar zgomotul sinistru al unor vorbe precum razboi, terorism, bani, petrol, sex, putere. Nimic despre Om si gestionarea fericita a viitorului sau.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
