,,Am acceptat profesia pana dincolo de noi, cu tot ceea ce presupune viata de aerodrom, orele noastra de formidabila, incredibila existenta in cabina avionului, dar n-am acceptat nicicand moartea. Moartea nu e o chestie care se accepta. E ceva tinut cat mai la distanta, impotriva careia invatam sa luptam, de care stim efectiv sa ne ferim, sa o recunoastem atunci cand da tarcoale, pe care reusim de foarte multe ori sa o invingem, atunci cand se pune problema. Asta e mandria noastra, ca de foarte multe ori reusim sa invingem. Ca nu acceptam sa murim cand totul se duce dracului in jurul nostru, si tot ce e pilot in noi urla ca se mai poate trai”.
(Doru Davidovici,
aV” de la Victorie, 1987)
Duminica, aviatorii bacauani, la fel ca si colegii lor din toata tara, sarbatoresc Ziua Aviatiei. Dincolo de sincerele urari de bine care le sunt adresate an de an, raman gandurile de multe ori nespuse, ale celor care privesc spre cer, unde un om ghemuit intr-o cusca de plexiglas si metal struneste o apasare de fier”, o adunatura incredibila de aparate, fire, butoane si reguli ale fizicii, matematicii si altor stiinte aplicate materialului.
Totul, pentru ca avionul sa se ridice, pentru ca omul sa-si poata indeplini inca o data visul de a zbura, de a stapani nu doar solul sau apa, ci si aerul, cerul. Vis platit de multi scump, dar dus mai departe de altii, dornici sa zboare cat mai mult, sa urce cat mai sus, sa-si faca datoria fata de tara cat mai bine. Norocosii care au ajuns piloti sunt oameni ca oricare altii, dar parca au afurat” ceva din linistea, profunzimea si forta cerului imens de deasupra noastra.
Zborul te schimba, iti da ceva in plus, e lucru stiut nu doar de profesionistii de pe MIG-uri sau Boeing-uri sau alti amonstri”, ci si de oamenii aobisnuiti” care au apucat sa zboare macar o data in viata, de la piloti de avioane usoare pana la cei de deltaplan sau parapanta. Pericolul este lasat in urma de bucuria si libertatea oferite de zbor. Aviatia nu da doar asenzatia”, ca in cantec… ci da mult mai mult. Cu sau fara fortaj, cu sau fara motor, cu sau fara aparate ultrasofisticate, libertatea oferita de zbor e unica. Zbori nu doar cu mintea si trupul, ci si cu sufletul, iar pasiunea odata aprinsa ramane pentru totdeauna in suflet, in minte, in corp.
Zborul e o victorie si fiecare avion din vazduh e un aV”, un simbol al victoriei omului asupra limitelor. Si pentru asta multumesti in gand tuturor inventatorilor si zburatorilor, de toate felurile, din toate timpurile, de la Vlaicu pana la Lindbergh, St.Exupery, Davidovici, pentru ca au zburat si au luptat. Si le multumesti si pilotilor din zilele noastre, care iubesc zborul si isi fac datoria in carlinga. Si, daca tot e ziua lor, aLa Multi Ani” si ,,Cer senin”!
Scris de Codrin Pop
