@Stand-up comedy, cu Radu Gheorghe si Razvan Vasilescu
Sunteti nostalgici dupa sitcomul „Seinfield”, difuzat intr-o vreme de canalele noastre de televiziune? Bacauanii au putut vedea luni seara, in programul Galei Star, recitalul „Arta improvizatiei”, de Radu Gheorghe si Razvan Vasilescu. Show-ul lui Radu Gheorghe a fost improvizatie 100 la suta. Actorul s-a sprijinit pe reactiile publicului, spectacolul construindu-se in direct pornind de la rasul unei tinere, de la un telefon picat pe jos, de la un fotograf, de la te miri ce, ideile insailandu-se pentru a distruge logica obisnuita a cuvintelor. „Am aparut si eu pe sticla. Da, am calcat pe un ciob de sticla, deci am aparut pe sticla. Nu stiu daca m-a vazut cineva dar…”. In schimb, Razvan Vasilescu a starnit rasul publicului cu texte unele deja cunoscute din celebrul sitcom. Radu Gheorghe a coordonat in aceste zile un work-shop de Stand-up comedy cu actorii bacauani.
– Domnule Radu Gheorghe, care dintre actorii bacauani are cea mai mare disponibilitate pentru stand-up comedy?
– Este un curs suplimentar pe care, in opinia mea, ar trebui sa-l faca orice actor care activeaza intr-un teatru si nu numai. Pentru ca este vorba de comunicare, de usurinta de a comunica a actorilor, in mod special, dar nu numai, in situatii in care nu au un text in prealabil scris sau cand se intampla accidente in scena. Si e nevoie de cateva secunde bune, un minut, poate mai multe, in care spectatorul sa creada ca asa continua piesa. Nu exista nici un actor care nu ar putea face. Pentru ca timpul e scurt, acest work-shop implica o cantitate foarte mare de informatii noi pe care le schimbam nu doar unidirectional, cel putin bidirectional. Deci si eu capat informatii si eu imi dezvolt stilul. Acesta e un gen in care conteaza mai putin talentul. Aici nu e vorba de talent, e vorba de creier. Degeaba ai talent, daca n-ai creier, pentru ca trebuie sa inventezi povestile. Daca nu-ti merge motorasul, mintea sa inventeze povesti interesante, sa faca atractiva aparitia scenica cu lucruri de sinceritate… Acest gen are niste legi foarte dure, pentru ca e vorba de sinceritatea celui care urca pe scena, care este obligat prin natura genului acestuia sa-si deschida sufletul ca sa poata avea o comunicare directa cu publicul. Nu te-ascunzi in spatele unui text, nu te-ascunzi in spatele unui scenariu, in spatele unui decor si esti singur. Nu te-ajuta un coleg sau regizorul. Nu! Tu faci tot. Esti actor, regizor, scenograf, miscare scenica, cuvinte. Actorul propriei tale vieti.
– De ce ati ales genul stand-up comedy si nu genul clasic de teatru?
– Pentru ca-mi place, pentru ca e liber. Alte genuri sunt incorsetate de text, de regie, de scenografie. Teatrul clasic inseamna o arta colectiva, ca si multe alte spectacole, elaborate cu mult timp inainte. Or, acest spectacol are libertatea si prospetimea de a se crea in momentul ala. Pentru ca iti dezvolta acel mecanism care mentine creierul tanar. A vorbi liber inseamna o responsabilitate in care cuvintele au greutate. Nu mi-e indiferent ce cuvinte folosesc si nici in ce context. Acest gen de show urmareste acel ras intelectual, nu rasul grobian, Ha! Ha! Ha! Eu nu urmaresc rasul, eu urmaresc ideea. Eu nu vin pe scena ca sa se spuna: aMama, ce comic e asta!”. Niciodata nu fac un text. Nu stiu diseara ce voi spune.
– Nu va e teama ca o sa va blocati vreodata?
– Nu mi-e frica. Daca ma blochez, ma blochez. E riscul pe care mi-l asum. Dar acest risc, in balanta cu ce castig, e minor.
– Despre ce nu glumiti niciodata?
– Nu exista nicio opreliste. Despre orice glumim, daca e cazul. Nu exista subiecte tabu. Chiar si pe cele dure le poti spune cu delicatete in asa fel incat sa para generale. Doar in viata particulara nu glumesc. Sunt foarte serios.Scris de Laura Huiban
