5 decembrie 2024

„Europenii nu dau bani pe ochi frumosi”

Interviu cu Vasile Aichimoaei, director al Camerei Agricole Bacau

– Domnule director, Silviu Brucan ne-a dat 20 de ani pentru a ajunge la o democratie autentica si pentru a ne concura cu tarilor europene. Dumneavoastra cati ani dati agriculturii bacauane pentru a fi profitabila ?
– …Asa incepem! Eu nu ma hazardez in asemenea previziuni, nici nu am toate datele pentru un raspuns clar. Si nici nu cred ca in acest fel trebuie sa abordam agricultura si problemele ei. Sunt multe variabile, sunt multi subiecti, exista multe temeri, neincredere, lipsesc banii, uneori intervine neprofesionalismul, s-a micsorat forta de munca, a imbatranit. Sunt insa si rezultate certe care ne indreptatesc sa credem ca agricultura are resurse pentru a depasi situatia in care a ajuns, una deloc laudabila.
– Nu sunt prea multe institutii care se ocupa de agricultura? De curand a luat fiinta Camera Agricola. Care este menirea ei in procesul de relansare a sectorului care, altadata, era mandria romanilor ?
– Printr-o hotarare de guvern, 1709, Oficiile Judetene de Consultanta Agricola, subordonate Agentiei Nationale de profil, s-au transformat in Camere Agricole. Este un pas spre descentralizarea acestei activitati, astfel Camera Agricola este subordonata Consiliului Judetean.



A trecut vremea agriculturii facuta dupa ureche

– Este doar o schimbare in denumire sau Camera a primit si alte atributiuni?
– Este si aici o noutate. Tehnic, metodologic, suntem sub cupola Agenetiei Nationale de Consultanta Agricola, iar administrativ sub cea a CJ. Prin aceasta structura suntem mai aproape de viata locala, de problemele celor care traiesc si muncesc in judet. Sunt convins ca legiuitorul a luat in calcul si faptul ca se va intari colaborarea intre institutiile locale, intre administratiile locale si Camera Agricola. Finantarea Camerei se face de la Bugetul Statului, prin CJ, dar si din surse proprii. Sunt convins ca se intentioneaza ca actuala institutie sa ajunga sa traiasca pe picioarele ei, din activitatea pe care o desfasoara in teritoriu, asa cum se intampla in multe tari din Europa. Asta va fi o reala descentralizare, peste tot consultanta se plateste. La noi, acum, este subventionata de stat.
– Pentru ce isi iau banii salariatii de la Camera Agricola?
– Ca prima atributiune, fara a face vreo ierarhizare, este, cum se spune si in denumire: consultanta agricola. Avem specialisti pentru aproape toate sectoarele agricole, fermierii, taranii, oricine doreste o consultanta pe anumite culturi sau domenii gasesc la noi tot ceea ce ii intereseaza. Suntem obligati sa-i sprijinim, sa-i ajutam in demersul lor de a se specializa, de a incepe o activitate agricola. Puteti spune ca taranul le stie pe toate, numai ca realitatea este alta, conditiile, tehnologiile, legislatia s-au schimbat, la fel si structura populatiei din mediul rural. Atat la sediul nostru din Bacau, dar si in fiecare localitate suntem prezenti in permanenta. Vrem sa avem tarani tot mai bine informati. Nu este un slogan. Ne-am invatat sa spunem ca doar cei de la orase au acces la informatie. Nu este adevarat. Oamenii care traiesc in mediul rural cer, au nevoie de tot mai multa informatie, mai ales cei mai tineri. Atunci cand stii, poti sa decizi. De asemenea, organizam cursuri de formare si pregatire profesionala, in functie solicitarile venite din partea partenerilor nostri.

Apicultorii se bat pentru fonduri europene

– Taranul are nevoie de bani, de utilaje, de animale…
– Aveti dreptate. Are nevoie de toate acestea, numai ca pentru a obtine bani din fonduri europene, creditorul cere o minima pregatire din partea beneficiarului. Solicitantul poate sa aiba studii superioare, chiar doua facultati, nu vorbim de cele de profil, Uniunea Europeana cere si cursuri de specialitate, fiecare in sectorul unde doreste sa investeasca. Am sa va dau un exemplu: fermierii din bazinele legumicole stiu meserie, agricultura din tata in fiu, sunt cei mai buni, sunt gospodari, invart productii de milioane de lei. Daca doreste sa acceseze fonduri europene, are nevoie de cursuri de pregatire. Noi facem aceasta activitate la solicitarea lor. Pe langa specialistii nostri, avem colaboratori de la universitatile de profil din tara, pe care-i solicitam, ii platim si oamenii isi primesc diplomele, evident cei care absolva cursurile. In anii trecuti, am organizat cursuri de pregatire pentru legumicultori, pentru zootehnisti, apicultori si pentru cultura mare. Vreau sa va spun ca apicultorii sunt cei mai interesati pentru asemenea cursuri, ei sunt si cei care se bat mai mult pentru fonduri europene. Sunt mai bine organizati, informati, au productie, piata, sunt cunoscuti si recunoscuti in tara si unii si peste hotare. Au investit in mijloace de transport specifice, in utilaje de procesare, inbuteliere, etichetare. Este un sector pe care noi vrem sa-l incurajam, deoarece se pot castiga bani buni, chiar daca necesita munca, stiinta si dragoste. Sunt persoane fizice, asociatii familiale care au cate 100, 150, 200 de famiile de albine. Urmeaza apoi zootehnistii, crescatorii de animale din zona de munte, agroturism, piscicultura, silvicultura. Finantatorul isi ia si prin aceasta cerinta o masura de siguranta, el nu da bani pe ochi frumosi, vrea ca banii sa fie bine gospodariti, de oameni pregatiti, astfel ca fermierul sa poata progresa, sa obtina profit.
– Cursurile sunt gratuite sau cu taxa?
– La inceput au fost gratuite, apoi s-a platit o taxa modica, insa din 2009 cursurile sunt cu plata integrala. Sumele nu sunt exagerate, doar atat cat sa ne acoperim cheltuielile, deoarece noi nu suntem societate comerciala, nu facem profit. Tot din 2009, cursurile sunt autorizate. Sa va explic. Daca pana in 2008, cursurile erau recunoscute de Uniunea Europeana la accesarea fondurilor, acum ele vor fi autorizate si in plan national, cursantii se califica, meseria fiind recunoscuta de Ministerul Muncii. In acest fel ei poate iesi pe piata muncii cu aceasta calificare de la Camera Agricola. Am renuntat la birocratie, lucrurile sunt mult mai simple, merg repede, nu pierdem vremea. Trebuie sa intelegem foarte bine, daca o haina o mai porti si azi, si maine, si poimaine, o mai carpesc, o spal si o port si saptamana viitoare, de mancat mancam in fiecare zi, chiar de trei ori pe zi si daca se poate si bine. Pare asa simplu, insa nu este. Pentru a putea satisface o populatie de 22 de milioane, avem nevoie de multe lucruri, insa in primul rand ne trebuie stiinta, bani si munca. Ordinea o stabileste fiecare cum vrea. Cineva trebuie sa produca aceasta hrana. Prin importuri impovaram tara, lasam pamantul nelucrat, iar taranii ajung la sapa de lemn.

Agricultura nu se face prin corespondenta

– Multi nu sunt departe de sapa de lemn, mai ales dincolo de Siret. Guvernul a luat o hotarare, de care s-a facut mult caz. Este vorba de instalarea tinerilor la tara. Cum se deruleaza acest program? Are vreo finalitate sau a ramas o lozinca electorala?
– Este vorba de celebra Masura 112, din Programul National de Dezvoltare Rurala. Si acest Program cere o pregatire adecvata, de data aceasta doritorii trebuie sa fi terminat liceul cu bacalaureat, cursul de pregatire agricola, de minim 150 de ore, si varsta maxima 40 de ani. De asemenea, trebuie sa dovedeasca ca a lucrat macar o jumatate de an in agricultura. Taranul, viitorul fermier poate sa primeasca pe Masura 112 de la 10.000 la 25.000 mii de euro, in functie de profilul fermei de dimensiune economica. El poate sa aiba buletinul de Parava, de Bacau, de Paris, importanta este activitatea la tara. Insa se stie ca agricultura nu se face prin corespondenta. Sa fie clar. Beneficiarul trebuie sa investeasca cel putin 30 la suta din suma intr-o activitate agricola, cu restul poate sa faca altceva, o casa, o magazie etc. Daca este baiat destept, poate sa mai faca un proiect pe Masura 121, Modernizarea exploatatiilor agricole, si Uniunea Europeana ii mai da 25.000 de euro. Fara sa scoata un ban din buzunar, s-a facut cu un produs, cu un utilaj, cu o ferma de 50.000 de euro. El este monitorizat cinci ani. Nu multi se inghesuie la aceste fonduri.

Asocierea intereselor

– Domnule director, vorbim de 20 de ani de agricultura performanta, de masuri, de hotarari, de proiecte, insa noi tot aram din deal in vale, tot cu suprafete mici, tot cu sute de mii de hectare nelucrate. Ce-i de facut?
– O posibila solutie ar fi formele asociative, capitol la care noi stam prost, foarte prost, taranul cand aude de asociatie, de cooperativa fuge de rupe pamantul. Avem mult de lucru, dar alta solutie nu exista, nu putem face agricultura performanta in aceste conditii. Sunt ceva incercari, insa nu sunt functionale. Oamenii nu au incredere unii in altii, au fost patiti si nu vor sa mai riste. Trebuie sa cream acel flux productiv: productie, depozitare, prelucrare, comert, cu specific zonal, zootehnie, cultura mare, apicultura, servicii etc. Fiecare sa se ocupe de ce se pricepe cel mai bine. Noi vrem sa le facem pe toate, noi aram, noi semanam, culegem, transportam, depozitam, vindem. Nu se poate. Cum este in Europa? Eu cultiv grau. L-am vandut, am luat banul si ma apuc de recolta viitoare, vecinul meu, prietenul meu face paine, covrigi, altul face comert. Asocierea este in interese, ceea ce nu se intelege la noi. Nimeni nu le ia terenul, ei raman proprietari, asociatia are caracter tehnic, lucrativ, relational, productiv. Cred ca prin instalarea tinerilor la tara, in timp, multe se vor rezolva.
– Este o crima ce se intampla acum prin satele bacauane. Pamant nelucrat, mii de hectare, productii mici, lucrari facute cu mijloace rudimentare. Unde vrem sa ajungem?
– Din pacate asta este situatia prin unele localitati din judet. Este drept ca este lege pentru sanctionarea celor care nu lucreaza pamantul, este impozitul agricol, insa putin se schimba. Acolo unde sunt oameni gospodari, care stiu sa pretuiasca pamantul, si s-a dovedit acest lucru, treaba merge. Sa va dau exemple? Solont, Tg. Trotus, Beresti Bistrita, Itesti, Racaciuni, Stanisesti, Damienesti, Negri, Rosiori, Letea Veche si alte localitati pe Valea Muntelui. Aici functioneaza societati comerciale, asociatii agricole profitabile. OAMENI si oameni! Eu stiu ca daca sunt proprietar de masina, trebuie sa respect anumite reguli, imi trebuie directie, frana, combustibil, asa si cu terenul, il am, trebuie sa produca, nu pot, il concesionez, il vand, il dau in arenda. Asta nu se intelege la noi. Eu nu vreau sa supar pe nimeni, insa la tara lumea a uitat sa mai munceasca, ba un ajutor social, ba un venit minim garantat, pensie sociala, alocatie pentru copii, ajutoare de la Uniunea Europeana. Pamantul ramane parloaga, nelucrat, iar noi mancam din supermarketuri. Nici statul nu se omoara cu sprijinirea taranului, ce va fi anul acesta inca nu stim. Sunt promisiuni, insa bugetul Agriculturii este cu mult sub nivelul celui necesar.

Bani sunt, proiectele lipsesc

– Vorbim de mai multi ani de atragerea fondurilor europeni pentru dezvoltarea agriculturii. Pentru ce dau europenii banii?
– Daca ai proiecte, proiecte bune, durabile, bine argumentate, poti primi bani pentru instalarea tinerilor la tara, am mai spus, pentru sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenta (este o formulare care poate da nastere la neintelegere, insa este vorba de o ferma care produce pentru nevoile proprii, dar si un surplus pentru vanzare), infiintarea grupurilor de producatori, modernizarea exploatatiilor agricole, sprijin pentru crearea si dezvoltarea micro-intreprinderilor, incurajarea activitatii turistice, imbunatatirea seviciilor si infiintarea altora, si multe alte programe. Uniunea Europeana s-a dovedit de cuvant, ne-au alocat banii, insa ei trebuie justificati prin proiecte. Asta vrem sa facem si noi, sa sprijinim fermierii, taranii, cetatenii de la tara pentru intocmirea de proiecte, pentru a accesa banii europeni. Sunt gratis, spre deosebire de alte domenii, unde trebuie sa mai pui si tu o parte. Doritorii se pot informa la Camera Agricola, la primarii, pe site-urile de specialitate. Domnule, bani sunt, de la Guvern, atatia cati sunt, de la UE, din credite bancare, din alte programe de asistenta. Cine nu va intelege ca trebuie sa se modernizeze, sa atraga fonduri europene, sa faca o agricultura performamta, in mod cert nu vor avea sorti de izbanda, vor produce putin, de proasta calitate si cu preturi mari. O asemenea agricultura nu o va finanta nimeni.
[ad#stire]- Vorbim de specialisti, de lipsa lor in teritoriu, insa facultatile scot anual sute de ingineri agricoli, mecanici, medici veterinari etc. Unde sunt?
– Mi-am pus si eu aceasta intrebare. Nu stiu, in ultimii ani nu a batut nimeni la usa noastra. Este, vedeti, o alta problema pe care va trebui sa o analizam. Sunt fonduri pentru instalare, este pamant, mai trebuie idei, vointa si dragoste fata de pamant, fata de animale. Fara ele nu facem nimic.

Gheorghe Baltatescu



spot_img
Ce condiții trebuie să îndeplinească articolul
spot_img
- Advertisement -