5 decembrie 2024

„Din putinul nostru putem aduce fericirea si alunga tristetea”

a interviu cu Gabriela Achihai, presedinte al Fundatiei de Sprijin Comunitar Bacau

– Fundatia de Sprijin Comunitar face acum parte din comunitatea bacauana, isi are rolul si rostul ei de ani buni. Cum a inceput FSC si care sunt obiectivele ei pe termen scurt si lung?

– Fundatia de Sprijin Comunitar s-a infiintat in 1997, dupa oa experienta a unui grup restrans cu o echipa din Marea Britanie, numita Relief found for Romania, venita la noi pentru a ajuta sinistratii dupa inundatiile din 1991. Era un program pentru asistenta medicala. Daca va amintiti, tot atunci a inceput mediatizarea problemelor care existau in caminele unde erau institutionalizati copiii abandonati. Aceasta organizatie a venit si cu un program de terapie prin joc, o noutate pentru judetul Bacau. Englezii s-au retras, insa au continuat sa ne sprijine financiar, iar in 1997 am inregistrat FSC. Practic, am preluat cele doua programe de la ei, de asistenta medicala in mediul rural si cel de terapie prin joc a copiilor institutionalizati si l-am extins cu o premiera in Bacau: ingrijire la domiciliu pentru persoane varstnice.



Am devenit indiferenti in fata suferintei

– Dupa cum stim totul costa bani. De unde fonduri pentru o asemenea activitate, organizata in premiera in Bacau?

– Majoritatea banilor veneau de la organizatia din Anglia, cu care am inceput activitatea, organizatie fondata imediat dupa Revolutie, de un roman plecat in Insula, printre fondatori fiind si Ion Ratiu, cunoscutul politician si sotia sa Elisabeht Ratiu. De remarcat ca aceasta organizatie ne sprijina si acum, suntem parteneri, cam 25 la suta din fondurile FSC vin de la Relief found for Romania, restul din alte surse. Pentru a nu mai reveni asupra acestui subiect, este bine sa lamurim sursa banilor necesari FSC. O parte vin de la Ministerul Muncii, care acopera putin din costul serviciilor sociale, alta parte de la Casa de Asigurari de Sanatate, fiind organizatie de interes public, primim bani de la Consiliul Judetean, partenerul nostru principal, si mai putin de la Primarie, fata de necesarul nostru. Se lucreaza greu pe plan local. Alti bani primim de la sponsori, persoane fizice si juridice, dar si din contributia de 2 la suta etc.

– Pentru cei neavizati, ce face un ingrijitor la domiciliu?

– In primul rand, asistenta sociala, apoi medicala si educationala. Este o meserie acreditata, recunoscuta de Ministerul Muncii. Face de toate, astfel ca persoana aflata in dificultate, bolnava la pat, in imposibilitatea de a se intretine, sa traiasca decent. Ii face toaleta, il schimba, pregateste hrana, ii da de mancare, face curatenie, il mobilizeaza, eventul il ajuta sa faca miscare, face cumparaturi, socializeaza. Sunt cazuri cand in aceasta situatie sunt ambii soti, parasiti de copii, de rude, apartinatorii nu se mai intereseaza de soarta lor. Avem situatii dramatice, si numai in Bacau, ci si in comunele si satele judetului. Aceasta activitate nu a fost si nici nu este in grija institutiilor statului. Si nu-i drept, nu este uman. Ne-am instrainat, toti avem necazuri, am devenit mai indiferenti fata de semenii nostri. Noi asiguram si asistenta medicala la domiciliu, avem asistenti medicali, schimbam pansamente, facem injectii, urmarim sa-si ia tratamentul, ii transportam la dispensare sau spitale. In spitale sunt preluati de asistentii nostri si condusi la cabinetele unde au trimitere. In total, de asistenta medicala beneficiaza aproape 400 de persoane. Avem apoi Centrul de Zi pentru Batrani din Bacau aDr. Stefan Ciobanua, Centrul Comunitar MOZAIC, tot din Bacau, pentru copii si batrani, aici vin persoane varstnice active, sanatoase, multi raman singuri, dezorientati, marginalizati. Acolo se socializeaza, participa la diferite actiuni si activitati, precum pictura, dansul, gimnastica de intretinere, avem sala de kinetoterapie, dotata corespunzator si personal calificat. In activitatea noastra nu exista sarbatori, nu exista sambata sau duminica. Suntem oameni si ni se poate intampla si noua. Nu ?

Batranii nu mor frumos la tara

– Acum suntem sanatosi, fericiti si nu ne intereseaza ce se mai intampla langa noi…

– Sa va spun un caz, poate chiar doua, sa vedeti unde am ajuns cu indiferenta noastra. Unei persoane aflata in ingrijirea noastra i s-a blocat usa, am facut o comisie, am spart usa, am intrat, ne-am facut treaba si am vrut sa lasam cheia unui vecin, sa poata interveni in caz de nevoie. Nimeni nu a vrut sa se implice. Absolut nimeni, au strans din umeri, au inchis usa si am ramas doar noi, niste straini, fiind nevoiti sa triplam numarul de ore de ingrijire pentru acea persoana. Alteori am fost nevoiti sa constatam decesul persoanei aflata in ingrijirea noastra. Asta-i viata. Un alt caz dramatic, din multele pe care le-am intalnit. Am fost sesizati, undeva la tara, ca nu au mai vazut de multe zile pe o batrana. Ne-am dus acolo. Oroare. Doi caini morti in lanturi de foame, batrana abia mai respira, o mizerie de nedescris, niciun blid de mancare, niciun lemn de foc. Cum se poate, mai ales intr-o comunitate rurala sa se intample asa ceva, acolo unde stiam ca omenia este la loc de cinste? Asemenea situatii sunt si in orase. Nu putem trai singuri, nu trebuie sa ne amintim de batrani numai atunci cand avem si noi un necaz, o problema.

– Stiu ca anul trecut ati demarat un program extrem de ambitios si de benefic cu Guvernul norvegian. Despre ce este vorba?

– Am adjudecat un proiect finantat de Guvernul Norvegiei, definit Servicii Integrate pentru Comunitati Rurale din Romania si l-am implementat in 10 comune de peste Siret, in zona Podu Turcului, pe Valea Plangerii cum mai este cunoscuta. Printr-o organizatie mica din localitatea Selbu, organizatie care ne-a mai ajutat si in alti ani, am definitivat acest proiect, foarte important pentru ceea ce doream noi sa facem in mediul rural. Am pregatit 30 de femei in meseria de ingrijitor la domiciliu, de asistenta medicala si educationala, care se deruleaza si in 2011. Am dat de lucru la 62 de oameni din aceste localitati. E putin? Da, insa este mai mult decat nimic, la care adaugam imensul beneficiu asupra beneficiarilor acestui program. Am achizitionat patru microbuze cu care facem transport de la domiciliu la dispensare, la primarii, la cabinete medicale, la spitale, maternitati, farmacii, institutii ale statului etc. Oamenii devin mai mobili, isi rezolva mai bine unele probleme de sanatate sau institutionale. Avem apoi 10 Colturi pentru Mama si Copil, asa cum am vazut in Norvegia. Este mare nevoie de educatie la tara, educatie sanitara, sexuala, alimentara, de igiena personala, sunt probleme cu alcoolul, traficul de persoane, parasirea domiciliului, violenta domestica. De acest program vor beneficia peste 150 de persoane varstnice din mediul rural, pe langa cei peste 100 din urban.

Avem in lucru, la Fantanele – Motoseni, o zona foarte saraca, un Centru Comunitar, cu o gradinita, un centru de zi pentru copii, dupa modelul Clubul cu Lipici, despre care s-a mai auzit, un centru pentru batrani, unul pentru tineret, calculatoare si un spatiu pentru medic. Toata activitatea se va face cu personal local, pe care noi il pregatim, noi il platim, la care vom atrage si multi voluntari.

Europenii au un cult al donarii timpului

– A prins in mediul rural initiativa FSC de a infiinta Cluburi cu Lipici. Despre ce este vorba?

– Avem mai multe asemenea cluburi, cu impact in randul copiilor. Avem cate unul la Vultureni, Podu Turcului, Stanisesti, satul Panu. Copiii vin dupa scoala, primesc cate un sandvici si isi pregatesc temele pentru a doua zi, dar nu lipsesc nici activitatile recreative, educationale. Plus ca ii ajutam periodic cu imbracaminte, rechizite, cadouri de Craciun, Paste si chiar burse pentru cei merituosi si vor sa urmeze liceul, pentru a se intoarce pregatiti in sat. Vrem sa-i scoatem de la munca campului, de la cele din gospodarie si sa vina la noi, copiii trebuie sa se joace, sa-si traiasca copilaria. La Panu, sufletul acestui club este o localnica, o femeie de 50 de ani, cu cinci copii acasa, insa cu o inima foarte mare, ea este mama, educatoare, bucatareasa, este si poeta satului, scrie nuvele, este o femeie exceptionala. Este alipiciula clubului. In toate aceste programe avem mobilizati peste 100 de salariati, la care se adauga multi voluntari din randul elevilor, care ne ajuta la Scolile de vara, dar si pentru a aduna obiecte si bani pentru sprijinirea copiilor din comunele pe care vi le-am amintit. Voluntariatul incepe sa prinda si la noi, pacat ca cei mai in varsta nu au obisnuinta sa doneze timp pentru altii.

– Ati calatorit, stiti din schimburile cu alte organizatii din mai multe tari cum se desfasoara aceasta activitate. Va rog sa ne prezentati ce se intampla acolo.

– Nu am calatorit foarte mult, insa va pot spune cum este in Norvegia si in Anglia si am sa iau exemplu tot din mediul rural. In Norvegia sunt servicii pentru toate categoriile sociale asigurate de stat suta la suta. Am vazut in localitatea Selbu, cu 5000 de locuitori, aflata la o distanta de 40 de kilometri de cel mai apropiat oras. Aici lucrau in asistenta sociala si medicala 300 de persoane. In centrul acestei localitati exista toate utilitatile necesare ingrijirii persoanelor in varsta, ei sunt adusi gratuit la centre, cazati in apartamente si ingrijiti de personal specializat. Acolo este magazinul, banca, cabinetul medical, teatrul, biblioteca, posta, restaurantul, astfel ca accesul se face lejer. Batranii socializeaza, se distreaza, se odihnesc. Cei care nu doresc sa locuiasca in centre sunt ingrijiti la domiciliu. Toti ingrijitorii au masini, merg de trei ori pe zi la fiecare batran, dimineata ii fac tot programul specific, in functie de nevoi, apoi la pranz ii duc mancarea, iar seara il baga in pat si fac conversatie. Cei care se pot ingriji singuri si stau in propriile locuinte beneficiaza de alte servicii gratuite, cum ar plata taxiului pana la banca, la cabinetul medical. Nu va vine sa credeti?! Acum vor sa-si deschida un Centru in Spania, pentru soare, mare. La noi? La noi te umilesti peste tot pentru a face rost de bani necesari asigurarii macar a minimului necesar, si nu la toti. Noi ne ocupam de doar 10 comune si in Bacau, cine are grija de batranii cu probleme din celelalte localitati? In Anglia este aceeasi politica, numai ca au mai multe probleme interne, sunt multe minoritati, imigranti din toate tarile pamantului, de culturi diferite. Acolo am vazut magazine de caritate, in care se vand obiecte donate de oameni, iar cu banii obtinuti finanteaza servicii pentru cei aflati in dificultate sau sunt repartizati pentru cercetare in domeniul medical. Este parte a culturii lor. Este o idee interesanta si pentru noi. Englezii au o cultura a donarii timpului pentru altii, pentru scopuri umanitare, atat in tara lor cat si in multe alte tari. Da, doneaza timp. Noi nu avem… timp.

Bacauanii pot deveni generosi

– Peste cateva zile organizati GALA FSC, o manifestare traditionala in Bacau, la care anul acesta aveti invitati de onoare din Norvegia. Sa vorbim putin si de sponsorii acestor manifestari, despre parteneri si colaboratori, fara de care nu puteti sa va duceti proiectele la sfarsit.

– Pe langa ce v-am spus la inceput, adica banii care ne vin in baza unor legi din Romania, avem alaturi de noi mereu oameni cu suflet, cu dragoste fata de semenii lor, altruisti, generosi, carora niciodata nu le putem multumi indeajuns. Tot timpul suntem in alerta, cautam alte surse, alti oameni si companii dispuse sa ne ajute. Cea mai mare intelegere gasim la societatile multinationale, ele au patroni din tari cu o cultura a donatiei, a integrarii in comunitate, de sprijin pentru proiecte umanitare. Cu societatile romanesti este mai greu. Chiar daca au profit, chiar daca o duc bine nu au aceeasi disponibilitate pentru asemenea proiecte. Gandirea romanului: in primul rand eu, ce-mi pasa mie de altii. Mai multa intelegere gasim la companii mai mici, nu-i dau bunastarea afara, insa gasesc mereu o cale de a te ajuta. Nu vreau sa generalizez, pana la urma traim in acest oras, in acest judet, in Romania, in Europa, putem deveni o mare comunitate pentru a face tot ce putem sa ajutam copiii cu probleme, dar si pe cei dotati, sa sprijinim persoanele aflate in dificultate, pe cel de langa noi care, intr-un moment al vietii are nevoie de bunavointa noastra.

[ad#stire] Ne costa foarte putin, dar cu acest putin putem aduce fericirea si alunga tristetea. Gala Fundatiei de Sprijin Comunitar tocmai acest lucru urmareste si-i asteptam pe toti sa fie alaturi de noi, alaturi de beneficiarii serviciilor noastre. Impreuna putem face mai mult!

Gheorghe Baltatescu



spot_img
Ce condiții trebuie să îndeplinească articolul
spot_img
- Advertisement -