@ afirma Laurentiu Baciu, patronul firmei ROMAGRIA Bacau
Anul 2005 a fost extrem de dificil pentru agricultura romaneasca. Nu doar ploile abundente sau seceta au fost cele care au dijmuit recoltele. Specialistii spun ca politicul, administratia si unele decizii ale ministerului au contribuit la falimentarea unor societati agricole si chiar a producatorilor individuali. Indiferent de domeniul de activitate, agricultorii au iesit in pierdere cu miliarde de lei. Pentru detalii ne-am adresat unui agricultor bacauan, care toata viata si-a petrecut-o pe camp. Nu este mare proprietar, din 1990 lucreaza pamantul in arenda, in Damienesti, Rosiori si Negri. Peste 1000 de hectare de teren arabil sunt calcate de inginerul Laurentiu Baciu, din ianuarie pana in decembrie. Anul acesta a muncit degeaba, conturile lui sunt goale, pierderile situandu-se la peste patru miliarde de lei.
– Domnule inginer, va vad foarte suparat. Este final de an, cand toata lumea isi face bilantul. Mos Craciun vine cu daruri. Dumneavoastra ce v-a adus Mosul?
– Mie? Nu mi-a adus nimic. Am o pierdere de sase milioane de lei la fiecare hectar cultivat. Am cheltuit 18 milioane de lei vechi pentru productia de pe un hectar si, cu bunavointa Guvernului si a ministerului de resort, imi recuperez doar 12 milioane de lei. Mai concret, am cheltuit 4.500 de lei pentru un kilogram de grau si mi se ofera acum doar 3.000 de lei. Ce fel de politica este asta? Anul 2005 a fost unul extrem de prost pentru agricultori.
– Dupa cate stiu, producatorii au primit subventie pe produs, bonuri valorice pentru fiecare hectar cultivat.
– Da, numai ca legea este extrem de restrictiva. Eu am incheiat contract de arenda si nu aveam de unde sa stiu acum cinci ani ce o sa mai spuna legiuitorul. Pentru a beneficia de subventie aveam nevoie de o imputernicire din partea proprietarului. De unde-l mai iau, multi sunt din alte judete, altii au domiciliul in strainatate. Am avut noi, agricultorii, o intalnire cu doi parlamentari bacauani, domnii Palar si Miroseanu. Le-am expus problemele din agricultura si i-am rugat sa sustina o mica modificare in ordonanta de acordare a subventiilor. Doar o simpla conjunctie. In loc de si sa fie stipulat sau. Despre ce este vorba. In lege se spune ca pentru acordarea subventiilor, arendasul are nevoie de contract si imputernicire. Mai corect si benefic ar fi fost sa fie formulat sau imputernicire. Ne-au promis, insa nu s-a schimbat nimic. Ce s-a intamplat cu subventia nu mai stiu, eu nu am primit nimic.
– Ce sa inteleg, ca nu ati mai executat lucrarile, a ramas graul pe camp?
– Nu. Am luat credite si am adus productia in depozit. Si aici suntem in pierdere. Cine depoziteaza productia la COMCEREAL primeste subventie, iar eu, pentru ca am propriile depozite, cu toate ca fac aceleasi operatii, de uscare, aerare, depozitare, nu primesc nimic. O alta pierdere. Am facut oferte prin presa, pe internet, insa nimeni nu cumpara cu mai mult de 2500 – 3000 de lei kilogramul. Pentru a a-mi scoate cheltuielile si un profit de 10 la suta, ar trebui sa pot vinde cu 5000 de lei un kilogram de grau. Pana atunci, il tin in stoc si platesc in continuare dobanzi la banci. Trebuie sa stiti ca eu m-am achitat fata de proprietari, am dat cantitatea pe care am inscris-o in contract. La aceste preturi ar fi trebuit sa obtinem peste 8000 de kilograme de grau la hectar, ceea ce ar insemna ca francezii si englezii ar fi mici copii pe langa noi. Pentru a ne face o idee, in Anglia productia medie este de 7000 de kg/ha, in Franta 6000 de kg/ha, iar la noi, media este de 3000 de kg/ha. Ca sa nu mai vorbim de nivelul subventiilor. Guvernul englez acorda la grau o subventie de 80 la suta din cost. Cu cine concurez eu?
– Suntem intr-o economie de piata. In aceste conditii, cine stabileste pretul? Nu piata?
– Este complicat sa explicam mecanismul. Am sa va ofer doar doua exemple care au influentat pretul de pe piata. In timpul recoltarii din acest an, ministrul agriculturii, Gheorghe Flutur, decide sa scoata de la rezerva statului o mare cantitate de grau. Procesatorii au luat materia prima cu 2500 de lei kilogramul, cu obligatia sa o returneze pana la 31 decembrie. Cu depozitele pline, este normal sa nu ne ofere mai mult de 3000 de lei. Aceasta a fost prima lovitura. A doua a venit tot din partea ministrului. A iesit pe televiziunea nationala si a declarat ca avem o productie mare pe hectar, chiar mai mare decat nevoia de consum. In acest fel suntem la mana procesatorilor: ar trebui sa vindem cu cat ne ofera, ceea ce inseamna faliment. Si calvarul a continuat. In 2005, s-a acordat o subventie de 1,75 milioane de lei, din care 400.000 de lei motorina. Combustibilul se livreaza doar la anumite statii, unde pretul este cu 1000 de lei mai mare decat la vanzarea libera. Cine pierde si cine castiga? Judecati si dumneavoastra.
– Care este pretul graului la bursele mondiale?
– La cea mai mare bursa din lume, cea de la Chicago, in noiembrie 2005, o tona de grau se vinde cu 123 dolari, in Kansas este 139 dolari, in Mexic 176,9 dolari, iar la Londra 123,7 dolari. Calculati, transformati, adaugati si nivelul subventiilor si aveti o imagine a politicilor agricole ale unor state. Nimeni nu vrea sa castige neaparat, sa se imbogateasca, insa in toata lumea este o planificare, se stabiliste macar un pret minim garantat. De ce nu este o bursa in Romania? Pentru ca toata lumea ar veni sa cumpere de la noi. Cererea ar fi mare si ar creste pretul. Se pare ca cineva nu are acest interes.
– Spuneati ca mai sunt si alte anomalii care influenteaza pretul. Despre ce este vorba?
– O sa va dau un alt exemplu. Sa vedem evolutia pretului la grau si la doar un singur produs care este indispensabil agriculturii: ingrasamantul ureea. Domnule, singurul ministru al agriculturii care stia meserie, stia cu se mananca agricultura a fost Valeriu Tabara. De la el incoace… dar, sa revenim. In anul 2003, pretul graului era intre 6000 si 8000 de lei kilogramul. Ureea era 6000 de lei. Raportul era de 1/1. In 2004, graul costa 4,5 – 5000 de lei, ureea 10.000 de lei kilogramul. Raport 2/1. In 2005, kilogramul de grau este de 2,5 – 3000 de lei, ureea 10.000 de lei, raport 1/3, ¼. Motorina costa in 2003 17.000 de lei, graul 6000 de lei, raport 3/1, in 2005, motorina este 31.000 de lei, graul 3000 de lei, raport 10/1. Cum sa faci afaceri in agricultura? Aceeasi situatie este si la porumb, orz, orzoaica. De unde resurse sa iei productia de la capat? Despre asta este vorba. Arendasii, societatile comerciale din agricultura au investit foarte multi bani in utilaje performante, eu, de exemplu, am cele mai moderne masini, toate aduse din Germania. Am credite, trebuie sa le achit. Cu ce? Nimeni, dar absolut nimeni, nu se gandeste cu seriozitate la soarta agriculturii, la situatia celor care lucreaza cu pamantul si asigura hrana populatiei. Se tot face caz de subventii. Unde se duc de fapt acesti bani? In primavara, aredansii nu mai primesc nici un fel de subventii la grau, la porumb, la orz sau alte culturi. Vi se pare corect? Practic, producatorul agricol nu a primit subventie reala niciodata.
– Va rog sa exemplificati.
– Nu este greu. In situatia in care a aparut o ordonanta sau o hotarare se urgenta de subventionare a unui produs, imediat procesatorii au oferit mai putin. Cu exact valoarea subventiei. Acelasi lucru s-a intamplat si la subventiile acordate pentru masinile agricole. Este demonstrabil cu acte, in momentul cand Guvernul a acordat o subventie, producatorul a marit pretul utilajului cu aceeasi suma. Eu urmam sa cumpar un tractor cu 400 de milioane, s-a acordat o subventie, a doua zi, producatorul a crescut pretul la 800 de milioane de lei. Este foarte interesanta situatia de la achizitia de animale. Guvernul, ministrul, ministerul acorda o subventie pentru a acoperi cheltuielile de productie. Sa vedeti unde merge subventia. Daca astazi, pretul de achizitie este de 50.000 de lei pe kilogramul viu, si maine apare o ordonanta prin care Guvernul vine cu o subventie de 10.000 de lei pe kg viu, suma calculata sa-i acopere producatorului cheltuielile, procesatorul ofera doar 40.000 de lei pe kg. Cine beneficiaza, de fapt, de subventie, in conditiile in care pretul de vanzare cu amanantul nu scade.
– Vorbeam de un pret minim garantat al produselor agricole. De ce trebuie stabilit?
– Pretul minim garantat, planificarea structurala a culturilor, sprijinul acordat de stat producatorilor agricoli nu sunt povesti in Occident. Eu trebuie sa stiu, la inceput de an care ar fi preturile, care este nivelul cheltuielilor, al subventiilor. Imi fac un plan de afaceri. Daca ies in pierdere, ma las de afacere, daca pot sa castig 100.000 de lei, merg mai departe.
– De ce, in tarile europene, agricultura este subventionata?
-Afara, in Occidentul unde vrem sa ajungem si noi, cetateanul cheltuie doar 1/5 din salariu pentru un trai indestulator, iar la noi intre 80-90 la suta. Ne miram acum de miracolul ungar. Trebuie sa stiti ca acolo toata lumea munceste. Isi planifica productia pe sezoane, pe anotimpuri, pe sarbatori. De ziua Recunostintei la americani, ungurii isi planifica in solarii loturi masive de curcani. Retineti, in solarii cu folii negre. Dupa aceea, pun legume, flori, alte culturi. La ei pamantul este lucrat ca la carte si nu neaparat cu utilaje din Germania sau Franta. Majoritatea sunt din Rusia, mai ieftine, mai bune. Noi sarim imediat in Germania. Este aici vorba de gandire economica, fara prejudecati. Profitul nu are culoare politica sau granite statale. Nu este posibil, la potentialul nostru sa stam cu mana intinsa la Occident. Este o mare prostie, o mare tampenie sa importam castraveti, rosii, cartofi din Iordania, pui din America. Avem un pamant bun, chiar si ingrasaminte naturale sau chimice. Cine nu doreste sa avem o agricultura performanta? Vorbeam de Ungaria. Ungaria a iesit la suprafata cu agricultura, la fel si Olanda sau Spania.
– Ce parere aveti acum, dupa atatea luni de la declansarea gripei aviare?
– Este o afacere. O mare afacere.
Procesatorii vand faina de grau cu 5100 de lei kilogramul, iar Oficiul Concurentei nu spune nimic. In 2003, un kilogram de paine costa 24.000 de lei, in conditiile in care unul de grau costa 6000 de lei, iar astazi, un kilogram de paine costa tot 24.000 de lei.Scris de Gheorghe BALTATESCU
