1906 – 2006. 100 de ani. Incerc sa stabilesc ce s-o fi intamplat in 1906. Mare lucru nu-mi amintesc. Cartile de istorie spun ca in 1907 a inceput rascoala. Intre anii 1911 – 1912 a pornit si s-a sfarsit Razboiul Balcanic. A urmat apoi Primul Razboi Mondial. Am o certitudine, pe 4 februarie 1906 s-a nascut Ilie Costandache. La Rascoala avea doar un an, iar la razboiul balcanic facuse patru ani. Pe timpul neutralitatii Romaniei, Ilie mergea la scoala. S-a nascut in vremuri tulburi si asa a strabatut intreaga viata. Au fost noua la parinti. Mos Ilie Constandache din Lichitiseni, comuna Vultureni, a trecut lin, sambata, 4 februarie 2006, peste 100 de ani. Cu doua zile inainte, a mers la un vecin si s-a tuns, apoi, vineri, ginerele l-a barbierit. Fiica sa, Laurenta, care locuieste in Vultureni, l-a invitat la ea, la bloc, a facut un tort si o ciorba de pasare. A deschis o sticla de vin rosu – rosu. 100 de ani. De fapt, aproape toti cei sase copii stiau ca mos Ilie s-a nascut pe 6 februarie. S-a facut confuzie cu 1906. Ceilalti copiii nu au venit la sarbatoarea lui mos Ilie Costandache. S-au temut de vreme rea, dupa cum spunea la televizor. Ei locuiesc in Braila. Vor veni, insa, de Sfantul Ilie, prin iulie. Mos Ilie este tare sugubat. Dupa o oarecare sfiala, trece la atac.
„Te culci cu mama, iti zic tata”
„Erau alte vremuri. Intre razboaie s-a trait mai bine. Doar politica era aceeasi, cand liberalii, cand taranistii. Daca votai cu liberalii, te snopeau in bataie taranistii, daca te duceai cu taranistii, te insemnau cu creta liberalii si primeai alta papara. Doar regele, cap de neamt, mai tinea cu taranii, cu tara. Eu nu am facut politica niciodata, aveam chef, ma duceam la vot, nu aveam chef, stateam pe prispa. Te culci cu mama, iti zic tata, asa si in politica, cine conduce, pe acela trebuie sa-l asculti. La comunisti a fost bine, insa aveau si ei parti rele, de aceea au devenit in subiectul despre care stim. Acum este mai greu, nu vedeti cum sta tara?”. A facut doi ani si opt luni armata la graniceri, apoi razboiul tot la graniceri, in Dobrogea, prin Bulgaria, la Bazargic, a trecut Siretul si Prutul, s-a intors inapoi cu rusii, a fost dus la Corabia si dezarmat si razboiul s-a terminat. Nu prea a fost pe front. Nu a prea inteles el mare lucru din razboiul ala, ba incolo, ba incoace. A primit pentru cei opt ani ani de armata doua hectare de pamant. S-a insurat, si-a vazut de treburi. Cu sotia lui, Afina, din Nazaroaia, o fata frumoasa, a avut sase copii, patru baieti si doua fete. Traiesc toti. Nu a lucrat niciodata la patron, la intreprindere. A primit o pensie de veteran de razboi de 600.000 de lei, apoi i-au marit-o la 800.000 de lei, nici cat pentru o caruta de lemne. Mai are si 300.000 de lei de la CAP, dupa ce el si parintii au dat caruta, cai, pamant, plug, grapa. Duse au fost… Mos Ilie a facut doar cinci clase, ca dupa aceea s-a daramat scoala (rade…) si nu s-a mai dus. Mi-a povestit multe patanii de la scoala, dar cea mai interesanta a fost aceea in care scolarii erau obligati sa vina de la scoala cate doi in rand, ca soldatii. Invatatorul stabilea cate un „monitor” care-i urmarea pana acasa. Cine iesea din rand era aspru pedepsit. Interesant, nu?
Mos Ilie s-a
indragostit de Belgia
Dupa armata s-a facut marinar. Prin 󈦅. Un frate, Nicolae, era capitan de vas. A cutreierat toate porturile din Marea Neagra, Marea Rosie, a fost in Anglia, in Olanda, Spania, Franta, in Egipt. Cel mai mult i-a placut in Belgia. „Frumoasa tara! Daca vezi Belgia, nu-ti mai trebuie Romania”, zice cu nostalgie mos Ilie. A fost pe vasele comerciale Oituz, Carpati, Romania, Principesa Maria. Toate transportau cereale. Eram granarul Europei. Tine minte un episod care s-ar fi putut sfarsi tragic. Un capitan, de pe un vas, a fost luat de valuri si aruncat de pe punte. Toti marinarii au inghetat. Norocul lui ca un alt val l-a aruncat iar pe vas. Dupa aceasta intamplare si pentru ca avea rau de mare, mos Ilie a venit acasa.
Orice de pe fata pamantului este facut de om
Mos Ilie Constandache are o memorie nealterata. Tine minte, pe zile si luni, pe ani tot ce i s-a intamplat in viata. Vede ca un tanar, ne-a facut o demonstatie cum se baga o ata neagra in ac. Are o fire vesela si cauta mereu priliej de a ne pune in incurcatura. „Eu am facut tot ce poate face un om. Ce am vazut, aceea am lucrat. Am reparat ceasuri, am lucrat pamantul, am facut cismarie, am lucrat butoaie, am fost geamgiu, tamplar. Am stiut sa fac de toate. Am fost multumit ca am putut sa invat, eu nu am apelat la nimeni in sat. Toate mi-au iesit bine, cum mi-am dorit. Am lucrat la colectiv, si eu si nevasta”. Mos Ilie a ramas singur acum. Afina a murit la 92 de ani. Ultimul frate a decedat la 94 de ani. Doar copiii ii mai invioreaza viata. Si viata. Face sport acum la 100 de ani. Ii place pescuitul, se duce pe malul garlei si prinde porcusori. „Ma uit acum prin sat, baieti tineri, tari, sanatosi stau pe marginea drumului si nu fac nimic. Se duc la crasma. Iau un ban si repede il prapadesc la bufet. Eu nu am baut in viata mea. Eu doar am servit. Nici nu am fumat.
Sa-ti faci singur masura
Ilie Constadanche a trecut de 100 de ani si este in putere. „Eu am invatat ca ce-i mult strica, in afara de bani. Daca pui mana pe o sticla si nu mai lasi nimic in ea, nu-i bine. Omul nostru, daca ar avea un mic termometru la tampla, ca orice motor gradatie pentru combustibilul cu care sa mearga, ar vedea ce presiune ii baga si ar sti cand sa se opreasca. Eu am avut vie, insa mi-am pastrat gradatia. Eu nu am mancat orice, am macat doar ce mi-a facut bine, asa cum mi-a spus un doctor. N-am fost niciodata in spital, eu am fost doctorul meu si spitalul meu”.
Mos Ilie isi pregateste singur mancarea, carne de pui, ciorba, legume si mamaliguta si rar paine. „In viata, iti trebuie masura. Sa-ti faci singur masura. Eu am crescut sase copii, am gospodarie, am cultivat pamantul. Nu am fost bogat. Eu am fost si sunt Ilie Constandache”. Are si o amintire trista. Cand i-a murit mama, nu a putut sa ajunga decat dupa ce a fost inmormantata. Si apoi se inveseleste. „In curte la noi canta fanfara. Asa a stabilit mama, Dumnezeu s-o ierte, sa fie bocita de nurori, sa-i cante fanfara. Numai ca unii au uitat de gradatie si s-au apucat si de dansat. Ca la nunta…”, si rade cu pofta.
Sfaturi pentru viceprimar
Cu trei zile inainte de a merge la Vultureni l-am anuntat si pe primarul comunei, Daniel Taranu, ca mos Ilie Constandache din Lichitiseni a trecut suta. Nu si-a facut timp pentru a-l vizita si nici cu noi nu a mers. Nu-i bai. Ne-a insotit insa viceprimarul comunei, Constantin Lucaci, care a fost luat serios la intrebari de mos Ilie despre o lucrare care se executa chiar langa casa lui. Centenarul nostru i-a dovedit viceprimarului ca se pricepe si la constructii, la maluri de protejare si la unghiurile canalului de fuga. A fost o discutie tehnica la care nu ne-am bagat, iar mos Constandache nu s-a lasat pana nu l-a convins pe viceprimar ca el are dreptate. Au zambit impreuna si apoi fiica lui Laurenta ne-a servit din tortul pregatit pentru cel care a pacalit doua secole, iar sarbatoritul m-a insarcinat pe mine sa torn in pahare vinul rosu. Ne-am pupat de mai multe ori, ca fotografului nu-i iesea poza, ceea ce l-a distrat teribil, ne-a multumit pentru cadou si ne-a condus cu parere de rau la usa. Am fost somati sa venim la casa lui de Sfantul Ilie. In iulie. La multi ani, bade Ilie, si sa fii sanatos!Scris de Gheorghe BALTATESCU
