E usor sa darami, dar infinit mai greu sa construiesti

Am o mare pretuire pentru cei care-si fac meseria de jurnalist cu pasiune si la o anumita cota de altitudine. Si-mi plac, in mod special, publicistii care au si o tonalitate eseistica a scrisului, manuind cuvintele intr-un stil elegant si ferm. Dar sunt extrem de putini aceia care si-au impus cu adevarat prezenta in peisajul mediatic romanesc, dovedind ca au o constiinta autentica de analisti obiectivi ai epocii actuale. Si doar cativa se arata in stare sa poarte o polemica de idei, fara accente de violenta verbala si atacuri directe la persoana, cultivand un gen de combativitate colocviala. Citesc, asadar, articole care au informare bogata, mereu sustinuta prin cultura, degajare si sinceritate in exprimare. Pentru ca s-au inmultit la modul periculos cei care-si dau cu parerea aiurea, cum ar da cu batul in balta, practic o severa selectie a ziarelor, revistelor, nu ma prea intereseaza blogurile, iar pe Internet urmaresc doar chestiunile esentiale, la ordinea zilei, sau ma documentez cand am nevoie rapid de niste date. Nu ma atrage sub nicio forma circul mediatic, informatia bazata pe soc si cliseu, senzationalul ranced, si nici barfele pedestre si vulgare (pentru ca exista si un fel de a barfi superior, elitar, artistic, idolatru, bovaric etc.) puse in circulatie de niste ambuscati. Pentru mine a fost intotdeauna importanta proba de caracter si de demnitate morala. Si faptele omului, care sunt sfinte, ele fiind biblia mea cand exprim vreo judecata de valoare asupra cuiva. Restul nu-s decat vorbe, vorbe, cuvinte goale „ce din coada au sa sune”. Oameni pentru care verbul „a face” este primordial nu se gasesc pe toate drumurile, dar ei sunt aceia care au ceva de spus, contand si in ochii celorlalti. Prolifereaza, in schimb, antropoizii suparati pe toata lumea, carcotasii de profesie, nascuti expirati, pentru ca nimic autentic, nimic vital nu misca in ei, avand doar o natura ancilara si cameleonismul insilor care-si schimba mereu stapanul si servesc interese obscure, de gang. N-ar fi deloc rau ca bietii ipochimeni sa-si gaseasca o indeletnicire practica, productiva, si sa nu mai piarda timpul raspandind toxine. Oamenii de presa adevarati, care-si cunosc profesia si menirea, au constiinta si responsabilitate morala fata de cititori, nu rascolesc numai in mizerie si gunoaie, stiind ca e usor sa darami, dar infinit mai greu sa construiesti. Cand e vorba de presa, cititorii sunt cei mai importanti, iar pe ei e bine sa-i tragi in sus, sa le arati si partile luminoase ale vietii, cultivandu-le speranta ca le sta in putere sa schimbe lucrurile.