Înțeleg, liderii sunt aleși democratic. Și singurul mod este prin vot. Însă, democratic ar fi fost ca toți cei care aspiră la un loc bine plătit și fără prea multe obligații să fie cunoscuți de electori. Să știe tot omul pe ce sau cine va pune ștampila de vot.
Pentru că am întâlnit oameni (culmea e că unii îmi și sunt prieteni) care habar n-aveau despre cine ar vrea să fie primar.
Ar fi votat din inerție sau după cât de spilcuit e candidatul în poza de pe afișe. Îngrijorător de mulți oameni au aflat despre candidați exclusiv prin intermediul imaginilor tipărite pe hârtiuțele împârțite de voluntari în cutiile poștale, pe parbrizele mașinilor sau preșul de la intrarea în case, și din bârfele la colț de stradă.
E drept, a contribuit la asta și pandemia, restricțiile impuse care au ținut oamenii mai pe lânga casă și care au împiedicat organizarea clasicelor mitinguri electorale. Candidații s-au arătat foarte cuminți; ceea ce poate părea oarecum surprinzător.
Nici votarea nu va fi prea simplă, pentru că s-au introdus o mulțime de reguli noi, tot din cauza pericolului virusului. O să vedem câți oameni vor avea curajul să iasă la vot după ce, zi de zi, se anunță sute de noi îmbolnăviri. Iar dacă anumite categorii de populație, vulnerabile la acest virus, vor lipsi de la vot, rezultatul final va fi profund viciat.
Prin urmare, mergem la vot doar cu intuiția că alegerea va fi cea mai bună, astfel încât orașul să înflorească și noi odată cu el. Dumnezeu cu mila!
