Duminica Mironosiţelor

Certitudinea Învierii dă putere sufletului omenesc să lupte necontenit pentru câştigarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi în lumina Învierii fiecare om îşi poate înţelege rostul şi menirea sa în lume. Căci aşa cum razele soarelui străbat până în cele mai dosite unghere ale pământului şi topesc cei mai năpraznici gheţari, tot aşa lumina cerească a Învierii Mântuitorului străbate peste toată frământarea veacurilor şi până în adâncul conştiinţei, risipind îndoiala, nesiguranţa şi deschizând tuturor perspectiva vieţii de veci. Nu este om care să nu se bucure şi să nu aibă ceva de învăţat din praznicul cel mare al Învierii Domnului.

Dacă Apostolul Toma a avut nefericirea să fie cel din urmă dintre apostoli care să audă de Învierea Domnului şi să-L vadă, cum am auzit Duminica trecută, femeile mironosiţe au avut fericirea să ştie cele dintâi că Iisus a înviat şi să vorbească cu El. Pericopa evanghelică de astăzi ne pune în faţă purtarea plină de devotament a sfintelor femei care au slujit pe Domnul atât înainte, cât şi după moartea şi Învierea Sa.

Spre deosebire de apostoli, mironosiţele nu au fost chemate şi nici alese. Credinţa lor şi dragostea lor pentru Hristos, evlavia lor, setea lor de mântuire le-au făcut să-L urmeze în unele din călătoriile sale misionare şi să-L slujească din avutul lor. Prin iubirea lor cea mare, cu care au urmat pe Mântuitorul, mironosiţele au întrecut pe unii ucenici. Majoritatea dintre aceştia l-au părăsit pe drumul Golgotei de teamă să nu fie prinşi, ca să nu mai amintim de lepădarea lui Petru. Numai Ioan are curajul mironosiţelor – să vină până sub crucea pe care fusese răstignit Iisus. În ziua înmormântării însă, a lipsit şi el. Femeile sunt cele dintâi care vin în ajutorul celui aflat în nevoi.

Am văzut ce importanţă are mama în creşterea şi educarea copiilor pentru viaţa omenească. Voi aminti pe V. Militaru care zice: „Din acelaşi lemn se face şi icoană şi măciucă”. Iar marele savant G. Longinescu ne spune: „Două puteri sunt în lume: Dumnezeu în cer şi mama pe pământ. Un copil este aşa cum l-a lăsat Dumnezeu şi cum l-a crescut mama lui”. Aceasta aşteaptă Hristos de la noi, aceasta este pilda celor dintâi vestitoare ale Învierii Domnului şi pilda unui nesfârşit număr de mame creştine. Ca şi odinioară Mariei Magdalena, Iisus spune tuturor femeilor creştine: „Mergeţi şi vestiţi fraţilor Mei, adică tuturor oamenilor, Învierea!”…

Fă Doamne, ca nici una din mamele noastre creştine să nu rămână indiferente la chemarea Ta! Nici una să nu rămână nehotărâtă mai ales astăzi, într-această lume de păcate şi fărădelege, în lucrarea ei de salvare de vieţi şi suflete. Ci fiecare mamă să audă glasul Domnului Iisus: „Lăsaţi copiii să vină la Mine!” şi să răspundă la această sfântă chemare cum au răspuns mironosiţele femei şi toate mamele creştine spre slava Ta Doamne şi spre mântuirea noastră, a copiilor noştri şi a neamului nostru !

Pr. Liviu Burlacu, Centrul „Izvorul Tămăduirii” Bacău