În fiecare zi a vieții noastre creștine, dar mai ales în aceste zile de sărbătoare suntem chemaţi să experimentăm şi noi întâlnirea cu Cristos cel înviat asemenea Mariei Magdalena, asemenea ucenicilor care mergeau spre Emaus, sau chiar asemenea lui Toma, din Sfânta Evanghelie de astăzi şi să trecem de la momentul de îndoială: „Dacă nu văd, nu cred!” la acea mărturie de credinţă: „Domnul meu şi Dumnezeul meu”.
Așadar, provocările Domnului înviat sunt cel puțin două: să credem şi să dăm mărturie. Uneori spunem cu uşurinţă: „Eu cred în inima mea că Isus a înviat. Nu trebuie să arăt tuturor. Îmi ajunge să cred, fără să se vadă în exterior”. De aceea, mulţi nici nu vin la biserică sau la sfintele taine ale Spovezii și Sfintei Împărtășanii, spunând că au credinţă doar în inima lor şi acasă, ascunşi în camera lor, îşi păstrează această credinţă. Pare foarte simplu şi comod.
Însă noi mai ştim ceva: „Credinţa fără fapte este moartă” (Iac 2,17). Cum am văzut și la apostolul Toma, ceea ce nu se vede este îndoielnic sau chiar inexistent. De aceea, cât priveşte mărturia despre cel înviat, aceasta nu mai poate fi ascunsă, păstrată doar în inima noastră: credința ori se mărturisește ori nu credem cu adevărat. Nu putem spune: „Eu dau mărturie în inima mea”. Mărturia trebuie să fie și exterioară! Se vede în viaţa mea că Isus Cristos a înviat? Cred şi trăiesc acest adevăr? În trăirea de zi cu zi (acasă, la şcoală, în familie, în comunitate, la serviciu, la cumpărături, în suferinţă) învierea lui Cristos are vreun efect asupra gândurilor, cuvintelor sau activităților mele?
Cuvântul Domnului din această zi ne indică două daruri ale Celui înviat: pacea şi milostivirea. În sfânta evanghelie Cristos le spune ucenicilor de trei ori: „Pacea să fie cu voi!”. Cei care trăiesc cu speranţa în Cel înviat sunt purtători de pace. Cel care s-a întâlnit cu Isus cel viu răspândeşte pacea și milostivirea sa. În înviere nu are ce să caute ceea ce nu corespunde păcii adevărate cu noi, cu ceilalţi şi cu Dumnezeu. Iar psalmistul ne invită de trei ori, să cântăm: „Veşnică este îndurarea Domnului”.
Tu ești un om al păcii și al iertării? Ești milostiv precum Tatăl ceresc?
„Lăudaţi-L pe Domnul pentru că este bun, veşnică este îndurarea Lui.” (Ps 117,1)
Pr. Cristian Diacu, Parohia Catolică „Înălţarea Sfntei Cruci”, Luizi-Călugăra
